Am renunțat la comentariile cu Disqus în favoarea celor cu Facebook

03.08.2017

La sfatul unor prieteni am decis să renunț la comentariile cu Disqus în favoarea celor cu Facebook.

comentarii facebook

In ciuda unor discuții privind cui îi aparține responsabilitatea comentariilor postate pe bloguri, cei de la WordPress mențin în continuare posibilitatea de a posta cu nume / email / web. Responsabilitatea îi aparține autorului, au spus unii. Dar dacă acel comentariu a fost postat de altcineva în numele său? Au întrebat alții. Ii cunosc adresa de email cu care postează în blogosferă. Numele e public. Blogul e public.

Bloggerii de pe alte meleaguri folosesc cu succes platforma Disqus pentru a pune capăt acestei discuții și pentru a veni în sprijinul celor mai comozi dar suficient de motivați pentru a scrie un comentariu. Omul este de bună credință. Dorește să posteze un comentariu. De ce îl obligăm să tasteze nume / email? Numele e nume. Dar emailul? Faza cu nu e public este învechită. Goana după trafic îi îndeamnă pe mulți să apeleze la tehnici de promovare lipsite de omenie. Increderea acordată bloggerului primează și de această dată.

Astăzi am retras de pe blog posibilitatea de a posta cu Disqus chiar dacă avantajele acestei platforme de postare comentarii în social media sunt net superioare celer oferite în prezent de către Facebook.

In prima fază m-am gândit să mai las și Disqus o perioadă. Am renunțat în cele din urmă. De ce să-l mai las? Ca să promovez Disqus în rândul unei comunități captive în Facebook?

Voi reveni asupra acestei decizii când voi avea motive să cred că se dorește ieșirea din această captivitate. Inclusiv în rândul bloggerilor. Am încercat să-i înțeleg pe cei care postează pe alte bloguri folosind modulul de facebook aflat lângă modulul clasic de comentarii. Nu am reușit. Iși spun bloggeri dar își semnează comentariile cu un user de Facebook. Dacă nu îi cunosc și dau click pe nume ajung pe Facebook nu pe blogul lor.

In România este mai comod să postezi direct de pe Facebook.

Toți românii au acum cont pe Facebook. Stiu. Stiu și că numărul de comentarii postate pe alte bloguri este invers proporțional cu numărul de articole postate pe propriul blog. Să posteze cum o posta, doar să posteze. Să lase un semn drept mulțumire pentru ce a găsit acolo. O informație utilă. O clipă de liniște. Un motiv să râdă. Până și banalul mulțumesc este binevenit.

De la bloggeri, mai ales de la cei care se mai duc pe cursuri de seo sau se uită în Google Analytics mai des ca la icoană, am pretenții. In loc să tragem împreună în aceeași direcție (a se citi – în loc să promovăm importanța unei discuții în pagina articolului care a generat-o comparativ cu discuții fragmentate pe diverse profile și conturi social media) am senzația că ne-am împotmolit în discuții inutile despre culoarea ursului din pădure.

Mi-aș dori ca atunci când vă atrage atenția un articol distribuit pe facebook să vă țineți în frâu primul impuls de a vă da cu părerea înainte să citiți articolul. Dacă vreți să participați și voi la discuția respectivă scrieți pe blog. Pe pagina articolului. Ca să poată citi și cei care ajung acolo de pe alte canale de promovare.

UPDATE
Vă recomand cristianflorea.ro Dacă ai Facebook Comments pe blog, le poți sincroniza cu pagina ta de Facebook

Comment Mirroring sincronizează comentariile de la articolele de pe blog, cu cele de pe pagina ta de Facebook. Adică atunci când dai share unui articol de pe blogul tău pe pagina ta de Facebook, în momentul în care cineva lasă un comentariu în formularul de pe blog, acel comentariu va apărea și la postarea de pe Facebook. Și viceversa: dacă cineva lasă un comentariu la statusul de pe Facebook, acel comentariu va apărea și pe blog.

Comentarii

  1. Marius spune:

    La mine traficul de pe Facebook e foarte mic. Sub 1%. Disqus nu ma incanta, nu mi-a placut niciodata, chiar daca afara se foloseste mai mult. Inca merg pe clasic … cu formularul de comentarii de la wordpress.

    • Tudor spune:

      Numărul de comentarii de pe Facebook depinde de prieteni și de ora la care distribuim mesajele. Dacă știm că sunt oameni de birou și în timpul programului nu pierd aiurea timpul pe Facebook le distribuim degeaba la prânz. Dacă sunt adolescenți care stau și la masă cu smartphone-ul în mână le putem programa afișări din oră în oră.

      Preferatul meu este tot formatul clasic la comentarii.

  2. Hai să-ți povestesc din perspectiva unuia de-un leat cu tine despre cum văd eu lucrurile: am testat, am visat și am implementat tot felul de lucruri pentru a rămâne alături de publicul spectator.

    Concluzia este una amară: degeaba te agiți să-i faci omului calea cât mai ușoară, dacă el n-are tragere de inimă să facă ceva… tu irosești de pomană o reursă irecuperabilă, TIMPUL.

    Nu intru în detalii pentru că sigur știi deja la fel de multe despre oameni doar că tu ai un car de răbdare mai mult față de mine și… te invidiez pentru aceasta.

    • Tudor spune:

      Am pe Facebook un prieten care postează în fiecare zi câți vin la el ca să-și legalizeze anumite hârtii necesare să plece DEFINITIV din țară. Toți sunt persoane cu studii superioare. Dacă nu întoarcem curând balanța omenie – nesimțire vom șterge cel din urmă praf pe aici. Atunci chiar că nu mai contează ce module de comentarii avem pe bloguri. Le putem salva pe un stick și le lăsăm moștenire copiilor. Tată, eu am făcut ce mi-a fost cu putință.

  3. Eu am făcut o chestie la Facebook Comments – le-am sincronizat cu pagina mea de Facebook. Asta înseamnă că atunci când lasă cineva un comentariu la un articol căruia i-am dat share pe pagină, acel comentariu va apărea atât pe blog, cât și pe pagină. Și viceversa.

    Mi s-a părut util pentru că indiferent unde începe o discuție la acel articol, ea poate continua fie pe blog, fie pe Facebook, în funcție de unde văd cititorii acea discuție.

    P.S.: Tocmai mi-am dat seama că aș putea scrie un articol pe tema asta. :))

  4. Petre spune:

    De ce mai tii blogul si de ce nu postezi doar pe o pagina de FB ?
    De citit te citesc dar de comentat prin Disqus sau Facebook nu o fac.

    • Tudor spune:

      A scrie doar pe Facebook este ca și cum mi-aș vinde casa de la țară și m-aș muta cu chirie mai în centru. Mai mulți prieteni în vizită. Poluare mai multă. Zgomot. Mâncare proastă. Așa că mai bine stau la mine acasă și cine vrea să vină să discutăm aici e binevenit. Clasic sau prin Facebok.

Postează un comentariu


Articole învecinate