Cum printre noi sunt și persoane care și-au dezvoltat un filtru performant amplasat între ochi și tărătăcuță, revin asupra unui detaliu. V-am rugat să vă purtați frumos cu cei care fură idei postate pe bloguri. Idei. Discuția pentru cei care fură articole întregi este planificată pentru altă seară. Acum vă propun să discutăm doar despre cei care fură idei.
Cei care încă mai purtați prin sertare cravatele de pionier vă mai aduceți de aminte de Bulă. Prostul clasei. Sau singurul din clasă care avea curajul să se comporte altfel decât toți ceilalți. In timp ce noi râdeam pe la cozile de lapte când cineva spunea un banc cu Bulă, pe la unele ședințe de partid el era simbolul rezistenței. Puteau să-i spună tot ce au învățat la instructaje, să-l amenințe cu moartea căprioarei, să-i zidească geamul. Nimic. Era de neclintit. Iarna pe uliță nu se putea citi. Era prea frig. Bulă era oaia neagră din turmă. Acea oaie care prefera să rămână singură cu lupii afară decât să intre în staul cu capul plecat.
După un scurt concediu, Bulă a revenit printre noi. Deghizat. Se semnează cu b mic. bulă. Chestia aia în care unele persoane se autoizolează. Voi n-ați observat că lipsa de personal și de fonduri a condus condus la creearea unor proiecte perpetuum mobile? De ce să-și mai bată capul să reinventeze o roată pentru a ne băga pe toți în același staul când pot să ne învețe cum să ne construim singuri propriul staul și să ne închidem în el de bună voie. Ce faci? Stau în bula mea. Si cum e? Perfect, am bandă largă la net. Dă-mi și mie un like.
Păi de like-uri avem noi nevoie? Dă-le’n tasta mea de facturi și de taxe. Uitați de ele. Pe astea le putem plăti și prin banking. De îmbrățișări ați auzit? De mângâieri? De sărut?
Bulă este la terasă cu prietena lui. Ea îi dă like la check-in.
– Imi permiți să vin lângă tine, își încearcă Bulă norocul.
– Am bula mică, răspunde ea timidă.
Să presupunem că eu am reușit să ajut două persoane să iasă din propiile bule în care se autoizolaseară. Eu atât am putut. Ce pot face? Trafic mic. Comunitate mică. Dar dacă alții îmi fură această idee vor fi ajutate și alte persoane să iasă din bule. Nu doresc să-mi fie menționat numele – această ideea a pornit de la … Nuu. Dacă întâlnesc pe stradă oameni evadați din bule eu sunt mulțumit. Dacă citesc pe net că într-un oraș în care eu nu am reușit încă să-mi iau micul dejun oamenii au început să devină mai buni eu sunt mulțumit.
Cu toți hoții de idei postate pe bloguri să vă purtați frumos. Ei sunt cei care vă pot duce intențiile mai departe. Dacă-l vedeți pe unul că a furat o idee preluați-o și voi. Nu vă fie teamă că veți fi arătați cu degetul în jos de către cârcotași. Ar trebui să fim mândri când furăm o idee de pe bloguri.
Citeam luna trecută un articol în care cineva amintea că Vali Petcu a spus la ediția Webstock de anul trecut că batem pasul pe loc. Ce înseamnă asta? Că ideile au fost furate de prea puține ori. Dacă ar fi fost furate zilnic s-ar fi lipit ceva de tărtăcuțele noastre.
De ce dezvoltați o idee pe blog? Pentru traficul propriu. Sau pentru ca ideea respectivă să lase o urmă în unele caractere? Doriți să-i ajutați pe cei care vă citesc să iasă din bule? Doar pe ei?
