Pun pariu pe cât vreți voi că vă gândiți cu toții la cantitatea de zahăr mâncată de copil. Prin fructe. Prin laptele cu miere de albine. Prin prăjitura mamei. Prin bomboana primită în clasă de la colegul de bancă. Aveți dreptate! Zahărul din fructe este mai sănătos. Poate fi consumat în cantități mai mari. Dar nu despre acest gen de consum vreau să discutăm.
Acum să vă văd. Cât zahăr este indicat? Să consume. Prin exerciții fizice. Aud?!? V-am prins. Aici e buba. Nu la cât zahăr bagă în gură ci la ce face cu acel zahăr. Dacă pe fruntea lui scrie model de sedentarism și zahărul din bolul de fructe îi poare fi nociv, dar dacă este un copil cu genunchii juliți nonstop aceeași cantitate de zahăr poate să fie insuficientă. Să nu vă mire dacă cel cu genunchii beliți începe să consume din ce în ce mai puțin zahăr. Atenție. Un copil care aleargă toată ziua nu înseamnă că poate mânca zahăr cu lingura de ciorbă a bunicului. Fac această mențiune pentru că am cam avut probleme pe privat cu unii care nu pot citi dincolo de ce scriu.
Evit intenționat să fac trimitere la studii care să certifice ce spun. Le-aș fi putut căuta pe net, să traduc câteva pasaje și să adaug link către ele. La ce vă ajută? Oricum sunt depășite. Până apare un studiu obiectiv despre impactul consumului excesiv de zahăr asupra copiilor noștri ei vor fi deja mai mari și mai rezistenți. Sau cu o sănătate șubredă. Timpul nu este de partea noastră. Aș fi găsit rezultatul unor studii făcute pe o generație anterioară de copii. Ai căror părinți mai puteau găsi măcar în piață fructe românești. Fructe care se strică în câteva zile dacă sunt lăsate pe masă. Spre deosebire de altele care rezistă și câteva luni. O generație care n-avea manual de sport, dar care avea locuri unde se putea juca în siguranță. Dacă reușesc să strecor o sămânță în tărtăcuțele voastre vă veți opri cu siguranță când următorul studiu de acest gen vă va ieși în cale.
Apropo de fructe. Cunosc o familie a cărei prințesă refuză fructele simple. Nu vrea nimic. Căpșuni. Mere. Struguri. Pepene. Nimic. Le preferă doar pe cele din iaurt, din sucuri sau din vârful unor prăjituri. Au încercat inclusiv cu fructe din vârful munților. Cerșite din sate izolate de munte. Nimic. Tot pe cele procesate le preferă. Sunt mai dulci. Totul a pornit de la o carte cu rețete pentru copii și de la o bonă care-i mulțumea pe ascuns cu diverse dulciuri. Ultima dată când am discutat cu ei spuneau că-i bate gândul să taie bradul de Crăciun din curte și să planteze un măr. Au înțeles unde au greșit.
Nu prin tabele cu cantitățile de zahăr din produsele aflate în coșul de cumpărături. Toți producătorii cunosc cât de atractiv poate fi zahărul. Ar pune și în sare dacă ar putea.
Stiți că mișcarea în aer liber poate reduce necesarul de zahăr? Cât zahăr este recomandat să fie după ce trageți linie seara înainte de culcare habar n-am. Diferă de la copil la copil. In schimb, știu cu siguranță că în lipsa exercițiilor fizice zilnice acel zahăr le poate pune sănătatea în pericol.
In facultate am avut câteva cursuri despre diferența dintre zahăr și fructoză. Pe scurt, noi suntem bombardați cu studii despre zahăr. Sunt foarte multe informații despre zahăr. Cu toate acestea, se evită una extrem de importantă – corpul uman nu prea știe ce să facă cu zahărul. Corpul uman preferă monozaharidele de natură organică. De aici apar cele mai multe probleme de sănătate.
De bine, de rău. noi, cei care am mai apucat cravata de pionier mai știm ce gust are o căpșună, o mură, o caisă, o boabă de strugure, o roșie, un castravete, un păpușoi copt pe jar. Am observat că aceste gusturi sunt pe cale de dispariție în țările autointitulate civilizate. Căpșuna a rămas doar cu forma și cu culoarea. Fără gust. In aceste condiții nu ar mai trebui să ne mire faptul că ei sunt obsedați de zahăr. Voi le-ați pune copiilor în cutiuța cu mâncare o bucată dintr-un măr care nu se strică nici în 5 luni?
Stiți ce am făcut eu? Mi-am plantat alături de casă circa 20 de pomi fructiferi. Diferiți. Ce mi-a trecut prin cap. Am un rând de 20m de struguri de masă. Am o tufă de 10m/1m de zmeură. Un smochin (aici mai am de învățat). Am și solar. Nu am încredere în ce găsesc în jur. Nici piața nu mai este ce a fost pe vremuri. De ce am bătături în palme? Pentru că vreau o viață fără zahăr. Dar cu fructoză din fructele și legumele producție proprie. Si cu multă mișcare în aer liber. In loc să mă duc la sală și să trag de fiare cu privirea în tavan prefer să iau hârlețul de coadă și să întorc pământul de pe o parte pe alta.
Acest articol face parte din campania #SeptembrieFaraZahar organizată de Digital Parents Talks. Eu am încercat să stau departe de zahăr în această lună. Am încercat. N-am reușit. Nu sunt o persoană care salivează în fața cofetăriilor. Dimpotrivă. Dar nici suficient de atent ca să refuz o cafea doar pentru că a fost îndulcită cu zahăr. Promit să fiu mai atent pe viitor.
Bun jocul de cuvinte si la fel de bune sfaturile din articol!
chiar mi a placut cum ai pus problema, chiar si fara trimitere la nu stiu ce studii. sunt observatii de bun simţ.
din pacate nu toti ne putem planta copacii langa casa si nici sa apelam la vreo sursa constanta de produse agricole. dar de la piaţă tot aleg merele cu „bube” si strugurii cu viespi pe langa ele. asa este, copiii care alearga toata ziua nu ronţăie dulciuri.