Observ ca in ultima perioada in blogosfera se discuta din ce in ce mai des despre Twitter si despre cum a reusit el sa asasineze blog-ul. Stau si ma intreb cum poate o persoana – chiar daca se numeste Dragos Manac – sa scrie pe propiul blog ca blogger-ul a murit (sursa manac.ro: Despre cum Twitter a asasinat blogul)!?!? Inteleg ca in prezent suntem ajutati sa privim retelele sociale drept cheia catre viitor, dar hai sa nu mai fim chiar atat de creduli.

Padure fara uscaturi nu exista – unii numesc uscaturile din mediul online “zgomot”. Sunt cei care spun multe si nevrute, dar fara sa zica nimic. Sunt cei care, prin diferite imprejurari, au timp liber si nu stiu cu ce sa si-l umple fara sa necesite un efort din partea lor. Cum apare ceva nou in mediul online, se lasa imediat ademeniti in spiritul de turma care ii caracterizeaza si genereaza trafic. Acest aspect e bine stiut de catre baietii veseli, motiv pentru care au grija sa nu fie jigniti sau sa li se atraga prea des atentia despre starea in care se afla.

Cum nici blogosfera nu a dus lipsa de astfel de uscaturi, mi se pare normal ca in momentul in care pe cele mai inalte culmi sunt ridicate retelele sociale, acestea sa atraga sub cupola protectoare cat mai multe “vreascuri”. Aceasta migratie este una fireasca. Este un risc asumat involuntar de catre cei care le promoveaza.

Privita din acest punct de vedere, amploarea pe care a luat-o Twitter nu a condus la asasinarea blogosferei, ci a condus la salvarea ei. Twitter a facut curatenie in blogosfera, luindu-i cat mai multe uscaturi.

Pornind de la o recomandare de pe Twitter, am ajuns pe empower.ro ~ Despre calatoria personala . Am cititi despre “The Last Lectue – sau cum ajungi sa iti definesti viata prin visele copilariei”  de Randy Pausch, apoi despre temerile lui Harry Potter vizavi de alegerile sale, dar am recitit de mai multe ori fraza “Acum totul are sens”.

O citeam si imi aminteam de calatoriile initiatice din cartile lui Ion Creanga. Avem si noi beletristica noastra. Avem si noi scriitori care au incercat sa ne transmita pe intelesul nostru, din invatamintele lor. Acum – avem si noi blogosfera noastra. Ador articolele in care regasesc referinte la cei care au facut tot ceea ce le sta in putinta ca sa-si ajute concetatenii. Ei au inteles ceva si vin in sprijinul celor care observa, dar nu patrund sensul celor oferite de catre Providenta.

In momentul in care iti este permis sa exclami cu evlavie “Acum totul are sens!“, uiti de toate cumpenele prin care ai trecut si iti aduci aminte de cei care ti-au intins o mana de ajutor – a se citi: ti-au oferit o informatie care ti-a fost de un real folos. Nu este permis sa afirmi ca o actiune este buna sau rea, decat dupa ce s-a consumat in totalitate. Chiar daca in prima faza te consideri indreptatit sa cataloghezi o actiune cu o culoare neagra, este posibil ca viitorul sa-ti demonstreze contrariul. Nu te grabi sa tragi concluzii.

Am intalnit pe un blog un description de genul (citez incorect din memorie): si comentariul tau poate ajuta pe cineva. Avea dreptate! Eu pot sa scriu un articol, dar este posibil ca al tau comentariu sa rezoneze mai bine cu un cititor. Nu mai ezita sa comentezi, chiar daca pentru inceput stai minute in sir ca sa concepi o fraza. Comentariul tau poate ajuta o persoana pe care nu o cunosti … inca.

Si nu uita … comentariul tau pe un blog are un sens.

Pentru mine, blogosfera nu este constituita din totalitatea blogurilor. Pot sa fie active foarte multe bloguri nisate pe un anumit domeniu, dar atat timp cat persoanele care sunt in spatele lor nu se cunosc personal intre ele, nu reusesc sa se implice in derularea unor proiecte comune, nu se poate discuta despre o blogosfera pe domeniul respectiv. Pentru mine, blogosfera e constituita din persoane – tineri si batrani, cu experienta sau fara, care au aderat la un anumit grup de prieteni care au blog.

Pot sa afirm cu mana pe inima ca ASTAZI s-a nascut blogosfera vranceana,  cu ocazia primului blogmet organizat la Focsani de catre Grim Cris. El a reusit sa ne adune la aceeasi masa pe toti cei de pe aceste meleaguri care au un blog, indiferent de motivul pentru care si l-au facut. Unii dintre noi se cunosteau, dar nu ne cunosteam personal toti. A fost pentru prima data cand ne-am notat fiecare numele si formele de contact online pe aceeasi coala de hartie. A fost pentru prima data cand ne-am prezentat in calitate de blogger vrancean in fata altor bloggeri vranceni si … nu numai. A fost pentru prima data cand sa discutat despre impactul pe care il poate avea un proiect comun al bloggerilor vranceni.

Aceasta intalnire a fost doar inceputul. Multumesc pe aceasta cale lui chinezu si Stefan Murgeanu pentru imboldul oferit. Indiferent de numarul de conexiuni din Vrancea, despre blogosfera vranceana se va auzi si se va auzi numai de bine. Noi, vrancenii, ne urnim mai greu, dar si cand ne urnim …

Vestea ca am finalizat proiectul SeeTV Online s-a raspandit foarte repede in randul prietenilor, indiferent de tara in care se bucura de rasaritul de soare. Distanta dintre noi nu se mai masoara in km sau ore de zbor cu avionul. Chiar daca noi ne-am nascut cu mult inainte de aparitia internetului, am invatat rapid sa utilizam mijloacele moderne de comunicare.

Acum este momentul sa afli si tu de SeeTV Online – site-ul cu posturi tv online internationale. Principala cerinta pe care am avut-o in vedere in momentul  demararii acestui proiect a fost ca navigarea, respectiv – vizionarea online a postului favorit, sa fie optimizata la maxim.  Chiar daca vizionezi sporadic un post tv online, iti recomand sa intri pe site-ul nostru si sa te convingi singur. Daca esti un pasionat de posturi tv internationale, salveaza-ti adresa url si transmite-o mai departe prietenilor. Iti vor multumi.

Una dintre conditiile pentru ca un proiect sa devina de succes este ca intre persoanele implicate in acesta sa existe o comunicare eficienta, constructiva, astfel incat situatiile neplacute sa fie remediate in cel mai scurt timp cu putinta. Iti adresez rugamintea de a nu ezita sa postezi pe blog-ul SeeTv Online un comentariu – pozitiv sau negativ, despre posturile tv online incluse in lista noastra. Fiecare post tv dispune de o pagina proprie.

Acum ai aflat si tu!

In urma cu doar cu cateva minute, am incheiat o discutie cu un amic pe tema “blog vs forum”. Eu am incercat sa-i explic de ce recomand in prezent doar blogul, iar el incerca sa ma convinga de ce continua sa utilizeze doar forumu’.

Tu, daca ai avea de ales intre platforma de blog si cea de forum, ce ai alege?

Daca ai inceput sa te gandesti cum ar putea sa te ajute un blog, iti recomand si articolul “De ce sa imi fac blog?” scris de 22minutes. Incepe cu o scurta introducere autobiografica si continua cu o sinteza a esentei blogosferei:  imaginatie,  principii, socializare, concurenta, monetizare, satisfactii, informare …

Tu ce i-ai recomanda unui tanar blogger?

De Ziua Siguranţei pe Internet 2010, sigur.info ne provoacă să discutăm despre protecţia identităţii online. Chiar dacă numărul celor care şi-au căutat numele într-un motor de căutare nu este prea mare, suntem sfătuiţi să gândim înainte să postăm.

Pentru a marca Ziua Siguranţei pe Internet 2010, vor fi organizate două concursuri, la nivel naţional şi, respectiv, la nivel european. La nivel naţional, consorţiul Sigur.info lansează concursul „Cum te văd ceilalţi pe Internet? Gândeşte înainte să postezi”, la care sunt invitaţi să participe copiii şi tinerii între 6 şi 19 ani. Sub coordonarea unui adult, aceştia pot înscrie în concurs proiecte multimedia în care să ilustreze necesitatea protecţiei identităţii pe Internet şi consecinţele nerespectării regulilor de protejare a informaţiilor personale asupra relaţiilor sociale. Competiţia este deschisă atât şcolilor, cluburilor de tineret, cât şi copiilor în mod individual, data limită de transmitere a proiectelor fiind 26 Ianuarie 2010. Regulamentul complet al competiţiei poate fi consultat la adresa sid2010.sigur.info.

Mi-am pus căştile la urechi şi am încercat să-mi imaginez că am 16 ani. Ascult Jean Michel Jarre. Am 16 ani. Mă întorc de la şcoală. Privirea îmi este aţintită în pământ … pentru a nu-mi scăpa nici o baltă în care să calc. Profa’ de română mi-a spus să încep să scriu pe bloguri pentru a învăţa să mă exprim, pentru a-mi dezvolta vocabularul şi pentru a-mi face prieteni. Dar ce să scriu?!?!? Nu pot să scriu că părinţii mei sunt plecaţi la muncă în străinătate şi că stau cu bunica. Nu pot să scriu că mă uit cu strângere de inimă la unii copii când se ţin de mână cu fratele sau cu sora lor. Nu pot să scriu că afirm că nu pot merge pentru că am treabă acasă. Nu pot să scriu. Dar nici nu pot să scriu ce fericit sunt, pentru că am înţeles că nu este recomandat să-ţi creezi o lume a ta, în care să te refugiezi. Care identitate să mi-o protejez pe internet?

Tu ce ai scrie dacă ai avea între 6 şi 19 ani?

21 – 22 decembrie. In urmă cu 20 de ani, românii strigau cât îi ţineau plămânii „Libertate” – concepţiile despre libertate erau şi atunci diferite, dar ei considerau că libertatea pentru care luptau le va aduce dreptul de exprimare. Ei doreau să-şi poată exprima punctele de vedere, fără să le fie teamă de repercusiuni.

Din păcate, în toţi aceşti ani noi am uitat să comunicăm. Am uitat să comunicăm cu cei care ne sugerează un anumit comportament. Am uitat să comunicăm cu vecinii de pe scară / stradă / uliţă. Am uitat să comunicăm cu propria familie. Mai grav este faptul că unii dintre noi au uitat să comunice cu ei înşişi.

Acum avem libertate de exprimare. Una din modalităţile moderne de exprimare este blogul personal, prin intermediul căruia ai posibilitatea de a-ţi dezvolta identitatea personală.

21 – 22 decembrie 2009. Focşani. Scoala de iarnă găzduită de Centrul de Limbi Străine din cadrul Biblioteciii Judeţene Vrancea. „Cine sunt eu? Ce aşteptări am de la cei de lângă mine şi ce aşteptări au ei de la mine?”

Alături de Dănuţ Stefan – director marketing, Camelia Dinu Surăianu şi Anne Marie Popa – psihologi, ne-am propus să acordăm sprijinul necesar pentru parcurgerea primilor paşi în blogosferă. Am discutat despre platfomă de blog, modalităţi de monetizare şi de contorizare a traficului, tehnici şi metode de promovare, gravatar vs avatar, relaţionare între bloggeri şi nu numai. In sală au fost doar câteva persoane care aveau deja blog  (Utsy Scanteianu, …)şi care doreau să mai afle câteva noutăţi în domeniu. Marea majoritate, după cum au şi recunoscut, au venit pentru că le-am oferit o alternativă pentru petrecerea timpului liber. Le-am oferit un motiv să plece din faţa calculatorului şi să vină într-un loc pentru a discuta liber, fără nici un fel de constrângere – din partea profesorilor sau a părinţilor.

Ei vroiau să discute. Treptat, treptat, barierele au căzut una câte una până când am reuşit să obţinem climatul dorit pentru o discuţie bazată pe sinceritate şi respect. Doresc să adresez cele mai sincere mulţumiri celor doi pshihologi care ne-au acordat sprijin de specialitate, sprijin fără de care Scoala de iarnă nu ar fi avut acelaşi rezultat.

Dacă eu şi Dan ne-am propus să-i încurajăm să relaţioneze online, prin intermediul blogului, Cami şi Anne Marie ne-au demonstrat că există o dorinţă foarte mare de comunicare în rândul celor prezenţi în sală. Am început să discutăm despre identitate personală şi am ajuns să discutăm despre comportament … despre comportamentul părinţilor.

Cel mai recent sondaj realizat de către GfK, confirmă faptul că se doreşte un acces gratuit la informaţiile postate pe internet. Conform acestui sondaj, marea majoritate a utilizatorilor de internet, preferă ca monetizarea site-urilor web să se realizeze indirect şi nu prin introducerea unor taxe de acces.

La o primă analiză a tabelului care însoţeşte sondajul GfK, mi-a atras atenţia o anumită valoare – numărul foarte foarte mare de români care au bifat ultima variantă de răspuns. Ori eşantionul românesc nu este relevant pentru acest sondaj, ori mai avem foarte mult de învăţat. Noi vrem să primim bani pentru că navigăm toată ziua pe internet?

Doar 13% dintre utilizatorii de Internet vor să plătească pentru informaţiile online: 8% ar accepta o taxă în schimbul unui conţinut fără publicitate, iar 5% ar fi gata să plătească chiar şi pentru site-urile cu publicitate. Majoritatea surferilor însă îşi doresc să continue să folosească Internetul în mod gratuit. Acestea sunt rezultatele unei cercetări internaţionale privind obiceiurile de consum pentru Internet care a fost realizat de compania GfK pentru Wall Street Journal Europe în 16 ţări europene şi SUA.

În cadrul acestei cercetări, utilizatorii de Internet au fost întrebați, printre altele, cât de dispuși sunt să plătească pentru conținut – în special în cazul website-urilor de știri, divertisment şi cunoștințe generale precum Wikipedia. 80% dintre respondenții din cele 17 ţări îşi doresc în continuare acces gratuit la conținutul online: o treime din totalul participanților cred că informațiile de pe Internet trebuie să fie gratuite şi neînsoțite de publicitate. Majoritatea (46%) vrea acces gratuit, dar este pregătită să accepte şi publicitatea. Privind situația pe ţări, peste 50% dintre greci, belgieni, suedezi şi americani au fost de acord cu aceste condiții, în vreme ce românii arată cea mai mică deschidere către această situație – doar 22% dintre ei.

Totuși, sunt şi ţări care văd conceptul de plată pentru conținut digital în mod pozitiv: 23% dintre suedezi, aproape 20% dintre olandezi şi britanici şi 17% dintre americani n-ar fi deranjați să plătească pentru acces la informațiile de pe web. Diferențe minore apar dacă analizăm situația conform preferințelor în utilizare: în Suedia, un nivel ușor ridicat de acceptare pentru conținut plătit se remarcă printre cei care folosesc web-ul pentru blogging şi e-finance. În Marea Britanie, bloggeri sunt cei mai deschiși către conținutul plătit. Prin contrast, surferii din Statele Unite care folosesc Internetul pentru jocuri, pentru a dowloada muzică sau pentru servicii electronice, cum sunt cumpărarea de bilete la concerte sau de călătorii, sunt mult mai toleranți cu comisioanele de acces. În Europa în general, cei care preferă să facă plăți pe Internet sau să acceseze site-uri erotice sunt şi ei mai dispuși să plătească decât ceilalți.

Cercetarea a fost realizată în toamna 2009, pe un eșantion de 16,800 persoane peste 15 ani din cele 17 ţări analizate. Respondenții au fost întrebați daca au acces privat la Internet, cât de mult timp petrec online, în ce scop preferă să folosească web-ul şi cât de dispuși sunt să plătească pentru a accesa site-urile (în tabelul de mai jos găsiți rezultatele pentru toate ţările analizate).