In urmă cu niște ani am decis să nu-mi mai bat capul cu proiectele de lege. Aștept versiunea finală a legii și apoi o iau la puricat ca să identificat portițele – știu că atitudinea mea nu e sănătoasă, dar am obosit să mă culc cu o versiune și să mă trezesc cu alta, ca în final să fie votată o versiune fantomă adaptată și completată pe bancheta din spate a mașinii.

Când v-am atras atenția despre atitudinea blogosferei italiene, foarte puțini au fost receptivi CLICK AICI. Nici acum, când același proiect de lege este dezbătut din comisie în comisie și la noi, foare puțini bloggeri români au adoptat o poziție clară în această privință CLICK AICI. Blogosfera românească nu aduce trafic – după cum chiar voi ați decis CLICK AICI, iar la noi traficul primează.

Având în vedere că acest blog este găzduit pe un server pe care tot eu îl administrez, conform unor amendamente ale acestui proiect aberant de lege, voi avea dreptul de control și … VREAU EU și de sancțiune. Dacă tot mi se oferă îndatoriri de agent de securitate națională, VREAU să pot emite și amenzi. Trăim în România, țara tuturor fraudelor și posibilităților, deci să nu-mi spuneți că nu se poate. Ce, voi nu ați primit somații de recuperări din partea unui agent economic pentru o sumă datorată statului? Stiu că e criză și se fac disponibilizări masive în rândul celor care mai și muncesc, dar … sincer, aș fi onorat să fac parte din sistemul de securitate. Principala mea sarcină e să stau cu geana pe tine și să-ți dau amendă dacă mă înjuri. Norocul meu că nu sunteți prea mulți cei care comentează aici.

Pentru că nu am timp să apelez la prieteni pentru a-ți identifica IP-ul, te anunț de pe acum că voi completa formularul cu alte câmpuri precum: adresă, furnizor internet, confirmare parolă – ca să nu poți spune că a postat altul în locul tău. Aș fi trecut și nume complet, CNP, serie și nr CI, dar aș fi obligat să-mi depun dosar pentru colectare de date cu caracter personal. Dar cine știe, dacă merită investiția, poate că o voi face și pe asta.

Menționez încă de pe acum că deși posed deja casă, mașină și nevastă, VREAU și casa ta sau a părinților tăi. Injură-mă și îmi voi suna imediat judecătorul și îți fac dosar penal. Chit că îi dau și lui c-valorea holului de la intrare, dar tot voi rămâne cu ceva. Ce, nu-ți convine? Dar crezi că mie îmi convine să o fac gratis pe securistul online? M-au văzut pe mine mai tras la față și cu un record de 24 ore / zi de stat pe net și ce și-au spus – încă un român fraier. Nu, fraților, dacă mă fac securist eu VREAU casa celor care mă înjură. Ce consider o înjurătură? Voi stabili în funcție de numărul dosarelor pe care le voi avea pe rol. Află de la mine că și „Un articol excelent” poate fi considerată o înjurătură. Dacă postezi așa ceva, eu mă simt ofensat. Dacă chiar era un articol bun, tu ai fi comentat mai mult decât atât. Dar tu ai preferat să mă înjuri și mai urmărești și un loc fruntaș în top comentarii.

In urmă cu doar câteva zile scriam un articol despre conflictul dintre blogosfera italiană şi parlamentul care ar trebui să le apere interesele, conflict faţă de care blogosfera din România a rămas total indiferent. Noi suntem doar în luna concediilor şi … de ce să ne batem capul cu problemele lor?!?! Noi le avem pe ale noastre – să arătăm cu degetul unul la altul şi să continuăm să căutăm scuze puerile atunci când vine vorbe de proiecte comune în blogosfera românească.

Dar cum Dumnezeu NU doarme, bloggerii români avizi de ştiri de senzaţie preluate parţial sau integral din diverse surse media au început în această după-amiază să se întreacă între ei. O ştire foarte importantă. Timpul contează. Cine postează primul e cel mai tare. Cine reuşeşte să obţină prima poziţie în google după cuvintele cheie vizate va fi cel care se bucura de o creştere de trafic pentru câteva zile. Imi cer scuze faţă de cei care chiar au fost pe fază şi şi-au exprimat părerea personală faţă de acest subiect, menţionând sursa articolului original.

După cum se vede treaba, la noi, dacă vrei ca un articol să fie preluat imediat trebuie să faci astfel încât el să fie publicat în câteva locaţii web. Acolo sunt şacalii online.

Imi vine să râd. Din două motive.

Primul – în calitate de senatoare PSD, dna Olga Vasilescu doreşte să introducă o lege (că doar nu mai credeţi că în ţara noastră legile se votează) prin intermediul căreea „înjurăturile, obscenităţile şi ameninţările” afişate pe internet să fie monitorizate şi sancţionate pe măsură. Inteleg că dna are nişte experienţe neplăcute cu criticele din mediul online, dar a aflat până la această vârstă ce este intermetul? Mass-media tradiţională nu mai are nici o influenţă, dar internetul câştigă teren pe zi ce trece. De ce îi este teamă? De ce vrea să-şi mute cuţitul în mediul online? Din câte îmi amintesc, dreptul de a ne exprima punctul de vedere este singurul drept câştigat în urmă cu 20 ani.

Aştept şi reacţiile celor care se consideră grei în ale blogosferei româneşti. Oferă fel şi fel de sfaturi despre ce înseamnă să fii blogger şi cât de neînsemnaţi sunt cei care au sub o sută de unici pe zi. Să-i văd şi acum când interesele noastre sunt subiect de discuţie legislativă. Au ei oare curajul să se ridice şi să ia atitudine sau îşi prelungesc concediul? La plăcinte / beri înainte …

Al doilea – principalul motiv pentru care am început să aloc din ce în ce mai puţin timp televizorului şi drumeţiilor cu grupuri mai mari de persoane este o trăsătură parcă genetică a românilor: înjurătura. Injurăm aproape din orice motiv. Injurăm când ne e bine. Injurăm când ne e rău. Injurăm de părinţi, copii, sfinţi. Injurăm. Că doar suntem români. Nu ştiu alte popoare cum sunt, dar cunosc foarte puţine persoane care nu înjură din principiu. Eu am crescut în mijlocul unei familii în care înjurătura era soră cu bătaia. Mergeau împreună. Aşa am ajuns să folosesc expresii înlocuitoare, gen „în tasta mea”.

Cum credeţi că ne vom descurca dacă nu mai avem voie să înjurăm? Scapi o înjurătură, rămâi fără banii pentru următoarea rată la bancă. Azi una, mâine alta până când unul devine câştigător. Singurul care poate pierde eşti doar tu.

Bun, înjur. Şi cum sunt evaluate înjurăturile? „In tasta mea” e mai gravă decât „In p***a mătii”? Tara moare şi altă … dar mai bine mă opresc, ca să nu zică că este înjurătură.

Am aflat la cât a fost evaluată o înjurătură a unui europarlamentar adresată unui antrenor de club de fotbal. Dar acolo a fost vorba despre o convenţie dintre două persoane fizice, care urma să fie semnată şi parafată de ambele părţi. Aici e vorba despre internet. Si când mă refer la internet, am în vedere blogurile, web-site-urile, reţelele de socializare şi mail-list-urile.

Partea cea mai proastă este că avem antecedente vizavi de legi întocmite pe genunghi, dovedite ulterior că sunt lipsite de suport de aplicare, care încă mai sunt în vigoare. Teoretic, ele pot fi aduse în discuţie în cadrul unui proces. Aşa că, să nu vă mire dacă această lege se va bucura de sprijin politic. Acum, marea majoritate a alegătorilor sunt utilizatori de internet. Cei în vârstă ori au fost primiţi alături de îngeri, ori şi-au pierdut orice speranţă că există vot pentru mai bine.

Presupunând prin aburd că această lege va trece de stadiul de proiect şi ajunge în sălile de vot, tu crezi că blogosfera românească va ieşi în stradă?

Sursa: romanialibera.ro