Comerţul door to door, respectiv comerţul MLM – Multi  Level Marketing, dispune de un istoric financiar care nu poate fi neglijat. In ceea ce priveşte calitatea produselor comercializate prin această modalitate, preţul acestora raportat la produse similare existente pe raft, respectiv stabilitatea reţelelor Multi Level îi invit pe alţii să se exprime. Eu mă limitez doar la a aminti că promotorii vânzării directe susţineau că singura limitare a câştigului este doar efortul propriu.

Fiecare persoană implicată în acest sistem era îndemnată să-şi întocmească zilnic o listă de persoane cu care să se întâlnească. Dacă vroiai să ai şi tu un succes asemănător cu cei menţionaţi în materialele de pregătire, trebuia să depui cât mai mult efort – trebuia ca numărul de persoane din lista zilnică să fie cât mai mare cu putinţă şi numărul celor pe care îi convingeai că produsul tău este cel mai bun să fie într-o continuă creştere. Indiferent de vreme, de oră, de … trebuia să fii pe drumuri şi să baţi la cât mai multe uşi până când obţineai ceea ce ţi-ai propus.

Dacă ar fi să mă raportez la ce se întâmplă acum în anumite cercuri (mai mult sau mai puţin închise) ale celor activi în mediul online românesc, identific cu uşurinţă câteva asemănări cu cele de mai sus. Singura deosebire este faptul că dacă ei aveau o condiţie fizică de invidiat, mulţi din cei care îşi desfăşoară activitatea pe  internet au probleme cu sedentarismul.

Acum nu mai este nevoie să stai 24 h / 24 h pe drumuri, pierzând mult timp între 2 întâlniri. Acum este suficient să stai acasă 24 h / 24 h în faţa monitorului, comunicând nominal (teoretic) cu câte persoane doreşti – nu ai o listă, ci ai câte o listă în fiecare reţea socială şi  propria bază de date cu adrese de e-mail.

Fie că vinzi un produs / un serviciu sau eşti doar un vânător de trafic, până unde esti dispus să mergi cu efortul propriu în mediul online?

Am afirmat si sustin in continuare faptul ca cea mai mare vina pentru dependenta de internet a copiilor o poarta parintii.

Chiar daca nu au crescut cu mana pe mouse, unii dintre parinti depun eforturi considerabile pentru a invata ce este internetul. Tot ei sunt si cei care ne atrag atentia atunci cand neglijam alte activitati in favoarea calculatorului. Ei sunt cei care ne indeamna sa iesim cu o fata in oras, in loc sa stam toata ziua pe mes cu ea – ne vorbesc despre sentimente, despre respect, despre afectiune.

Dar copiii crescuti cu mana pe mouse au crescut. Unii dintre ei au ajuns in fata altarului, in asteptarea primul sarut. Timpul trece, indiferent de atitudinea noastra fata de el. El ticaie in continuu, secunda dupa secunda.

Zilele trecute Un mire şi-a actualizat profilul de Facebook, în timp ce se căsătorea. Nu cred ca actualul sot cunoaste termenul „prioritate” – un termen des utilizat de catre cei care utilizeaza corect retelele sociale. Cum sa-ti lasi sotia sa astepte exact in cel mai emotionant moment al unei nunti, in favoarea amicilor de pe Facebook?!?!?! Sentiment, respect, afectiune – alti termeni pe care ii recomand ca subiecte de discutie cu amicii de pe Facebook.

Dar acest sot va creste si va avea copii. Urmeaza o alta generatie. O generatie care va organiza nunta online, mirii fiind in locatii diferite?

Timpul trece, indiferent de atitudinea noastra fata de el.

In situaţia în care nu doreşti să devii ipohondru, este recomandat să nu mai utilizezi internetul. Nu o spun eu, ci unii medici britanici citaţi de The Daily Telegraph (sursa realitatea.net – Internetul ne face să devenim mai ipohondri). Internetul nu ne oferă posibilitatea de a ne informa cu privire la anumite simptome, chiar dacă ne îndoim de gradul de pregătire al medicilor care ne tratează, ci „ne face ipohondri” – sper să fie doar o traducere greşită a textului original.

Faptul că ador să mă uit la Doctor House şi apelez la internet pentru a înţelege ce mi-a zis medicul că am, nu înseamnă că şi devin ipohondru. Internetul nu are nici o vină. Dacă am predispoziţie către ipohondrie, mă pot duce zilnic la bibliotecă şi apoi iau la rând toate cabinetele medicale din oraş (pentru început) şi devin ipohondru fără să aceesez nici măcar un blog de nişă medical.

In situaţia în care sistemul medical mi-ar fi oferit stabilitate şi siguranţă, nu mi-aş mai pierde timpul să mă documentez şi în această privinţă. Dar, atât timp cât îmi atrage atenţia că risc să mă infectez cu gripă aviară, gripă porcină etc. şi că nu pot avea nici cea mai mică încredere în sterilizarea echipamentului pe care îl utilizează, consider că am toate motivele pentru a mă informa cât mai mult cu putinţă vizavi de fiecare simptomă pe care o identific. Recunosc faptul că această conjuctură poate conduce la ipohondrie, dar nu datorită faptului că stau pe net.

Conform dexonline.ro:

IPOHONDRÍE, ipohondrii, s.f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s.f.] – Din fr. hypocondrie.

Când discutăm despre “dependenţa de internet”, este indicat să avem în vedere toate activităţile noastre actuale care depind de internet – de la comunicare şi informare, până la accesul la contul din bancă şi … baza de date cu evidenţa populaţiei.

In prezent se pune accent doar pe latura psihologică, pe faptul că utilizarea necorespunzătoare a internetului poate conduce la probleme grave de relaţionare, pe faptul ca internetul facilitează dezvoltarea unei personalităţi multiple, dar nu cred că vor mai trece multe primăveri până când vom asista şi la primele incidente datorate insecurităţii unor date cu caracter personal conectate la internet. SF-ul ne-a atras atenţia că nu este chiar atât de greu.

Dacă intenţionezi să-ţi răspunzi la întrebarea “Sunt dependent de internet?”, îţi propun să nu te limitezi doar la a analiza timpul pe care îl petreci online – atât la serviciu, cât şi acasă, şi în ce măsură utilizarea internetului ţi-a fost benefică sau nu. Iţi propun să încerci să eviţi pentru câteva zile orice activitate care are cea mai mică influenţă a internetului.

Un amic compara internetul cu autostrăzile – într-adevăr, e riscant să circuli pe ele, dar utilizându-le câştigă mult timp pe care îl foloseşte pentru a sta alături de cei dragi. Se consideră dependent de autostrăzi, dar a învăţat să fie foarte atent atunci când se află la volan. Mă consider dependent de internet şi  încă mai învăţ cum să-l utilizez.

Ieri am vizionat pentru prima dată scurtmetrajul “O faţă veselă”, la recomandarea lui danyolux. Dacă nu reuseşti să-ţi vizitezi părinţii aşa de des pe cât ţi-ai dori, chiar dacă eşti la doar câţiva zeci de km, îţi recomand acest film. Dorinţa (şi necesitatea) părinţilor de a comunica cu proprii copii este atât de mare, încât sunt dispuşi să înveţe să utilizeze şi internetul. Asta e realitatea!

Dacă ieri am fost mândru că nu doar părinţii mei doresc să înveţe să lucreze cu calculatorul, astăzi sunt dezamăgit că un blogger român a ajuns să îşi dorească să cunoască mai mulţi oameni fără internet. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât blogger-ul, mai corect spus – blogariţa (te rog să nu fii – misogin) este activă din iunie 2006.

Ii împărtăşesc amărăciunea cu care “se descarcă” exprimându-şi dispreţul faţă de cei pentru care prezenţa pe internet a devenit mai importantă decât viaţa reală, dispreţul faţă de cei care nu au plantat în viaţa lor un pom, dar sunt online pe cât mai mule reţele sociale. Imi aduc aminte cu nostalgie de prima săptămână petrecută în faţa televizorului … conectat la cablu. Eram în stare să urmăresc şi câte două filme în paralel. Dar, din fericire pentru prieteni şi familie, această situaţie nu a durat decât o săptămână. Imi plac filmele. Dar, îmi place să văd ce film vreau, când vreau şi alături de cei dragi.

Imi exprim speranţa că în viitorul nu prea îndepărtat, cei care preferă să transmită prin toate formele de comunicare online ce fac ei non-stop în faţa calculatorului, vor reuşi să conştientizeze situaţia în care se află şi să se reintegreze în viaţa reală.

Sunt dezamăgit. Sunt dezamăgit pentru că o blogariţă a ajuns să prefere compania celor fără internet, din cauza unor persoane care ar trebui să-şi dea RESTART. Eu STAU destul de mult pe internet şi am ajuns să-i compătimesc pe cei care nu au acces la internet şi să-i dispreţuiesc pe cei care neglijează viaţa reală în favoarea internetului. O persoană care are acces la internet, are acces la informaţie – iar o persoană informată …

Chiar dacă îşi exprimă speranţa de a întâlni câţi mai mulţi oameni fără internet, sunt mândru că diamond nu-i încadrează în această categorie doar pe cei care … nu utilizează internetul.  ”Fără internet” sunt consideraţi şi cei care au capacitatea de a delimita clar prezenţa online de viaţa reală.

Există riscul ca părinţii nostri, care învaţă să lucreze cu calculatorul pentru a putea “să ne vadă mai des”,  să devină dependenţi de calculator? TU te consideri “fără internet”?

HELPLINE pentru utilizatorii de internet

Institutul national suedez de Sanatate Publica se confrunta cu o noua problema, mult mai grava decat cocaina conform declaratiilor dintr-un raport preluat de The Telegraph – jocul “Word of Warcraft”. Acest joc a fost catalogat “cel mai periculos joc de pe piata” de catre terapeutii specializati in dependenta.

Cazul recent al tanarului de 15 ani care a intrat in convulsii dupa ce a jucat “Word of Warcraft” non-stop 24 ore, nu este un caz izolat marturiseste Sven Rollenhagen, autorul raportului Sweden’s Youth Care Foundation. Marea majoritate a cazurilor de dependenta de jocurile video pe care le-a tratat, au la baza tocmai acest joc. Sven Rollenhagen considera dependenta de jocurile video la fel de grava ca si cocaina, multe persoane nemaireusind sa se desprinda prin proprie vointa din fata calculatorului. Ajung sa petreaca si peste 14 / 16 ore jucand fara pauza, ignorand chiar si necesitatile fiziologice.

Tanarul respectiv a urmat o recuperare completa si acum se afla sub stricta supraveghere a tatalui, parinte care a demarat o campanie de informare cu privire la pericolele pe care le reprezinta jocurile video in randul tinerilor. Tu cand ti-ai inhibat ultima data o necesitate fiziologica ca sa poti continua un joc video? Dar copilul tau?

In situatia in care intentionati sa participati la o competitie internatonala Word of Warcraft, va sugerez sa evitati echipa reprezentativa a Suediei.

Fiecare dintre noi este raspunzator pentru propriul comportament. Dependenta este considerata o boala progresiva, indiferent de forma in care ea se manifesta – alcool, substante haluciongene, tigarile, cumparaturi, internet etc.

Conform specialistilor in domeniu, singura modalitate de a ne verifica predispozitia pentru o anumita forma de dependenta este sa ne privam – pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, de toate aspectele ei. De exemplu – avem motive sa credem ca devenim dependenti de alcool, ne propunem sa nu consumam nici o picatura luna urmatoare. Sau – ni se sugereaza discret ca avem predispozitie pentru dependenta de cumparaturi, ne propunem sa nu mai cumparam nici macar paine saptamana viitoare.

In toate aceste cazuri, dupa perioada de proba, persoana poate sa isi reia vechile preocupari. A consuma mai mult alcool la o petrecere nu inseamna ca esti alcoolic. In cazul dependentei de jocurile online, situatia sta cu totul altfel. Nu ma refer aici la jocurile flash, ci la jocurile RPG – la jocurile in care cifrele capata o forma grafica si nu doar atat.

Regulamentele acestor jocuri au fost intocmite avand la baza tocmai dezvoltarea progresiva a dependentei. Cu cat joci mai mult, creste si tendinta de a juca si mai mult. Spre deosebire de alte jocuri locale pe calculator, jocurile online RPG, te tin captiv NON STOP. Chiar daca nu esti online, stii ca trebuie sa intri la o anumita ora pentru a mai da o comanda, stii ca la o anumita ora sa finalizat o actiune si esti curios sa cunosti rezultatul. Cheia succesului in astfel de jocuri este sa fii putin diplomat, ca sa nu te implici in conflicte inutile, si sa nu abandonezi. Exact, sa nu abandonezi. Sa astepti sa abandoneze altii de langa tine si sa le preiei “punctele” acumulate cu truda. Dar, daca adopti o astfel de strategie, intreaba-te de ce ei abandoneaza.

In cazurile in care nu exista o alta preocupare cotidiana care sa iti canalizeze gandurile, jocurile online RPG sunt foarte periculoase. Psihologii au o intrebare care mi-a placut foarte mult : “Care este primul cuvant care iti vine acum in minte?” Nu primul cuvant la care te gandesti, ci primul cuvant “care vine”. Daca ajungi sa raspunzi la aceasta intrebare cu numele jocului online, iti recomand sa il abandonezi pana cand nu este prea tarziu.