In momentul in care decid sa-mi las memoriile pe vre-un blog nou, intai ma uit sa vad daca nu cumva timpul necesar pentru postarea acestora este mai mare decat cel pentru dactilografire sau postarea imi este conditionata de nu stiu ce conturi pe nu stiu ce retele.

Chiar daca se discuta despre scaderea numarului de comentarii pe bloguri, azi am intalnit un blog de nisa IT (nu-mi sta in caracter sa arat cu degetul pe cei care m-au dezamagit) care avea instalat  Disqus Comments. Este un … plugin care mi-a conditionat postarea de existenta unor conturi pe retele sociale. Eu vreau sa postez standard – nume / email / adresa web. Pe mine blogul ma reprezinta si nu un cont pe o retea sociala, indiferent de nivelul ei.

Daca te bate gandul sa-ti instalezi Disqus Comments, gandeste-te de doua ori. E posibil sa mai dai si peste altii ca mine, care tin la timpul petrecut in online.

A fost odata ca niciodata, ca daca nu ar mai fi folosit nu as mai povesti. A fost un browser mare si voinic, venit de peste mari si tari. Ajuns pe plaiurile noastre, browser-ul nostru se instala comod la ceas de seara in bietele noastre calculatoare. Noi ne-am inclinat umili in fata lui. Era browserul Internet Explorer 6. Era cel ce ne deschidea ferestrele catre alte meleaguri, permitandu-ne sa cautam printese si printese.

Si cum eram noi mici si fraieri, am inceput sa prindem drag de el. Ne facuram mari, dar tot ne inclinam in fata lui IE6. Menestrelii ne canta in timp ce noi savuram diferite bauturi energizante pentru a putea deschide cat mai multe ferestre. Ne canta despre Opera, Firefox. Au melodii frumoase si despre fratele lui mare IE8. Dar noi, ii rugam sa ne cante iar si iar despre IE6. Am invatat versurile, dar tot vrem sa ne cante aceleasi melodii. Sunt asa de frumoase.

Multe as mai povesti, dar mi-e ca iar se va bate luna cu soarele inainte ca eu sa inchid toate ferestrele. Inainte sa incalec pe o sa, te rog sa-mi raspunzi la o intrebare: tu de ce mai folosesti IE6?

Oficiali Google condamnati la inchisoare cu suspendare pentru ca au permis postarea unui material video cu un caracter deosebit – un copil cu sindromul Dawn era batjocorit de doi tineri. Prima data am vazut aceasta stire pe RAI UNO . Acum o regasesc si in RSS.

Din pacate, observ si la preluarile din mediul online romanesc – lipsa unei informatii: unde a fost postat fisierul video respectiv si daca cei invinuiti aveau cum sa observe postarea unui astfel de fisier. Nu cred ca cei de la google pot fi trasi la raspundere daca unul dintre clientii mei care au acces la ftp isi posteaza pe propriul site un filmulet asemanator.

Sunt intru-totul de acord cu necesitatea unui control asupra calitatii materialelor postate pe site-urile publice, dar nu ii doresc sa fie trasi la raspundere persoane nevinovate pentru lipsa de pregatire a celor care au ajuns in justitie.

Tu stii unde a fost postat filmuletul care face obiectul acestui proces?

Echipa Triburile isi mentine obiceiul de a trimite cate un email la toata baza de date – jucatori activi sau inactivi, in momentul in care se deschide o lume noua. Adresa mea de e-mail este prezenta in lista jucatorilor inactivi. Am petrecut ore in sir cautand resurse, planificand atacuri, sincronizand dezvoltarea, organizand triburi, intinzand capcane la spioni … dar pana la urma m-am lasat din cauza instabilitatii serverului. Pica cu minute, cu ore, cu zile.

Una din problemele de natura strategica cu care ma confruntam era faptul ca nu puteam ataca decat din satul de origine a trupelor. Nu aveam posibilitatea de a-mi trimite trupe din mai multe sate in cel mai apropiat sat si sa atac de acolo. Pierdeam factorul surpriza.

Conform mesajului primit astazi de la echipa Triburile, noua versiune a jocului – versiunea 6.0, ofera tocmai aceasta facilitate. Acum se pot infiinta tabere militare, care pot fi utilizate ca baze de plecare a trupelor. Pentru a amplifica spiritul de echipa, aceste tabere pot fi infiintate doar impreuna cu aliatii si aparate impreuna cu acestia. Acesta este si motivul pentru care actualii jucatori isi vor canaliza atentia pe aceste tabere militare. Ele impun o noua schimbare de strategie a conducatorilor de triburi.

Din curiozitate, am intrat in noua lume si mi-am facut cont. Erau deja inscrisi 15.800 de jucatori

Cum mai merge serverul? Ce atitudine adoptati fata de taberele militare?

Mergand pe linia – imi aduc aminte de cineva doar cand am nevoie de ceva de la el, astazi am fost sunat de o cunostinta mai veche. Dupa o introducere sumara – “ce mai faci, cum o mai duci, cum iti mai merge”, m-a rugat sa-l ajut cu o macheta grafica pentru un site. Primul impuls a fost de a-l refuza mai mult sau mai putin politicos, mai ales ca mentionase in mod repetat ca nu are cu ce sa plateasca – “este vorba de slantul slabiciunilor, ma intelegi”. Singurul lucru pe care l-am inteles a fost ca a reusit sa faca rost de numarul meu de telefon.

Norocul lui a fost ca mi-am adus aminte de o discutie mai veche, de pe vremea in care sprijinul reciproc era valabil. El administra cateva directoare web si sustinea sus si tare ca este inadmisibil sa nu conditionezi inregistrarea intr-un director web de PR > 3 de link reciproc. Eu, fan Pruteanu, refuzam sa folosesc expresia englezeasca. Am incercat sa-i explic ca un site in care se insereaza toate bannerele aferente directoarelor web din Romania care conditioneaza inscrierea, nu mai este un site. Dar el, nu … Batman, Batman …

In momentul in care am acceptat pana la urma sa-l ajut, aveam deja schitata in creion macheta grafica – sigla, slogan, meniu, casete index si … footer. Un footer de 2 / 3 din suprafata de lucru, plic cu bannere de diferite dimensiuni. Maine dimineata ii voi trimite macheta pe e-mail.

Tu cate bannere cu directoare web / link reciproc esti dispus sa inserezi in site?

Jucătorii IKARIAM şi-au exprimat public nemulţumirile faţă de nivelul foarte scăzut al versiunii 0.3.2. Chiar dacă la aceste discuţii au participat şi jucători Ikariam de elită, nu am nici cea mai mică informaţie privind existenţa unui răspuns oficial cu privire la această problemă. (staupenet.ro:  Grevă şi pe IKARIAM)

Este posibil ca în prezent, cineva să lucreze la versiunea 0.3.3. sau 0.4.1. – mult mai bună decât cea actuală, dar profilul jucătorilor online nu mai este cel de acum câţiva ani. Adevărul este că dependenţa de internet a condus la crimă şi în România (staupenet.ro: Si-a omorat mama pentru ca nu i-a plătit factura la internet), dar şi că în diferite poieni online se discută despre sinucideri online. Până la urmă am învăţat să fim mai atenţi cum ne petrecem timpul.

Atât timp cât motivele pentru care sunt prezenţi în Ikariam – pasiune, plăcere, bucurie, satisfacţie … nu mai există, unii jucători apelează la sinucidere online. Nu este abandon, ci sinucidere online. Contul este şters, urmând ca bunurile sale să fie împărţite între prieteni sau lăsate în voia sorţii – pentru a oferi a mai dezmorţi puţin o anumită regiune.

La scurt timp după ce am citit un post despre valul de sinucidere online, am primit şi un email prin intermediul căruia sunt invitat să mă înscriu în noua comunitate Trafic.ro. Coincidenţă sau nu, dar eu am dat curs invitaţiei.

Comunitatea trafic.ro isi doreste:

• Sa fie un spatiu online care sa faciliteze schimbul de informatii relevante despre Internet si interactiunea celor interesati;
• Sa sprijine la formarea si promovarea specialistilor din .ro, oricare ar fi domeniul lor de activitate: hosting, design, SEO etc.;
• Sa ajute propietarii de site-uri sa-si rezolve problemele si sa se dezvolte prin punerea in legatura cu un specialist in domeniu.

Prima impresie este destul de bună. Singura întrebare pe care eu o am este legată de acel „beta” de lângă siglă. Face parte din siglă şi trebuie să-i caut sensul sau ei au început promovarea unui serviciu aflat încă în fază de testare?

Astăzi am apelat la blogsearch.google.ro pentru a vedea ce se scrie în blogosfera românească despre un anumit subiect. Am regăsit bloguri pe care le aveam deja în RSS, dar am accesat şi bloguri noi.

Chiar dacă ceasul de pe birou se încăpăţâna să ticăie în continuu, am decis să iau o pauză şi să mai comentez şi eu pe ici pe colo. Unele posturi erau fără nici un comentariu, un motiv în plus să tastez câteva cuvinte şi să dau un ENTER. Dar, spre suprinderea mea (ca să nu zic – spre ghinionul meu) am dat peste câteva bloguri a căror administratori doresc control total asupra afişării comentariilor pe blog. Am scris, am recitit, am corectat, am completat datele personale, am dat ENTER şi … nimic. Din cauza plugin-urilor numeroase, pagina şi-a făcut refresh destul de greu.  Sincer, nu am mai avut curiozitatea să mă uit să văd dacă blogerii respectivi au acceptat comentariile mele.

Principalele platforme de blog dispun de mai multe posibilităţi de setare a afişării comentariilor pe blog. Una dintre acestea este şi afişarea unui comentariu doar după aprobarea din partea bloger-ului, setare pe care eu nu o recomand.

După ce am dat ENTER eu aştept un răspuns, aştept un semn că al meu comentariu a ajuns unde trebuie. Dacă nu primesc un astfel de răspuns, pot doar să bănuiesc că a fost postat. Dar există şi erori …

Tu ce părere ai despre cei care preferă această setare?

De vrei să ştii de ce unii şi-au făcut blog şi nu au inserat nici măcar un banner publicitar, află că pentru ei monetizarea blogului nu reprezintă obţinerea unui venit imediat. Pentru ei blogul reprezintă o formă modernă de învăţământ. Prin intermediul blogului, ei comunică cu alte persoane cu aceleaşi pasiuni şi idealuri. Cine sunt ei? Ei sunt cei pe care îi regăsim în diferite împrejurări şi ne mirăm cât de bine informaţi sunt şi cât de analitic abordează anumite subiecte. Ei nu scriu pe blogul personal sub povara menţinerii unei poziţii fruntaşe în cine mai ştie ce clasament, ci scriu pentru a-şi exprima propriul punct de vedere vizavi de un anumit subiect – punct de vedere care este ulterior dezbătut împreună cu cei asemeni lui.

In momentul în care ai aderat la un astfel de grup din cadrul blogosferei, nu te vei mai plictisi în faţa calculatorului. Vei începe să te documentezi, să te documentezi … să te abonezi la RSS. Vei începe să-ţi pui ordine în propriile concepte, participând la comentarii. Vei începe să te îndoieşti de ceea ce considerai tabu. Vei începe să te familiarizezi cu anumiţi termeni specifici. Vei începe să înveţi să-ţi aperi propriul punct de vedere. Vei începe să te pregăteşti pentru primul interviu – ca angajat sau ca angajator.

Ei nu se joacă cu timpul lor. Ei sunt cei în faţa cărora trebuie să ne scoatem pălăria.

Tu crezi că poţi învăţa online şi câştiga offline?