Astăzi am apelat la blogsearch.google.ro pentru a vedea ce se scrie în blogosfera românească despre un anumit subiect. Am regăsit bloguri pe care le aveam deja în RSS, dar am accesat şi bloguri noi.

Chiar dacă ceasul de pe birou se încăpăţâna să ticăie în continuu, am decis să iau o pauză şi să mai comentez şi eu pe ici pe colo. Unele posturi erau fără nici un comentariu, un motiv în plus să tastez câteva cuvinte şi să dau un ENTER. Dar, spre suprinderea mea (ca să nu zic – spre ghinionul meu) am dat peste câteva bloguri a căror administratori doresc control total asupra afişării comentariilor pe blog. Am scris, am recitit, am corectat, am completat datele personale, am dat ENTER şi … nimic. Din cauza plugin-urilor numeroase, pagina şi-a făcut refresh destul de greu.  Sincer, nu am mai avut curiozitatea să mă uit să văd dacă blogerii respectivi au acceptat comentariile mele.

Principalele platforme de blog dispun de mai multe posibilităţi de setare a afişării comentariilor pe blog. Una dintre acestea este şi afişarea unui comentariu doar după aprobarea din partea bloger-ului, setare pe care eu nu o recomand.

După ce am dat ENTER eu aştept un răspuns, aştept un semn că al meu comentariu a ajuns unde trebuie. Dacă nu primesc un astfel de răspuns, pot doar să bănuiesc că a fost postat. Dar există şi erori …

Tu ce părere ai despre cei care preferă această setare?

De vrei să ştii de ce unii şi-au făcut blog şi nu au inserat nici măcar un banner publicitar, află că pentru ei monetizarea blogului nu reprezintă obţinerea unui venit imediat. Pentru ei blogul reprezintă o formă modernă de învăţământ. Prin intermediul blogului, ei comunică cu alte persoane cu aceleaşi pasiuni şi idealuri. Cine sunt ei? Ei sunt cei pe care îi regăsim în diferite împrejurări şi ne mirăm cât de bine informaţi sunt şi cât de analitic abordează anumite subiecte. Ei nu scriu pe blogul personal sub povara menţinerii unei poziţii fruntaşe în cine mai ştie ce clasament, ci scriu pentru a-şi exprima propriul punct de vedere vizavi de un anumit subiect – punct de vedere care este ulterior dezbătut împreună cu cei asemeni lui.

In momentul în care ai aderat la un astfel de grup din cadrul blogosferei, nu te vei mai plictisi în faţa calculatorului. Vei începe să te documentezi, să te documentezi … să te abonezi la RSS. Vei începe să-ţi pui ordine în propriile concepte, participând la comentarii. Vei începe să te îndoieşti de ceea ce considerai tabu. Vei începe să te familiarizezi cu anumiţi termeni specifici. Vei începe să înveţi să-ţi aperi propriul punct de vedere. Vei începe să te pregăteşti pentru primul interviu – ca angajat sau ca angajator.

Ei nu se joacă cu timpul lor. Ei sunt cei în faţa cărora trebuie să ne scoatem pălăria.

Tu crezi că poţi învăţa online şi câştiga offline?

Se simte adierea molcomă a sărbatorilor de iarnă. In aşteptarea primilor fulgi de nea, mi-am propus să mai adaug câteva feed-uri RSS. Primul citeriu vizat – să scrie ceva despre internet, despre modul cum internetul îi influenţează traiul de zi cu zi. Poate să fie o persoană cu studii avansate într-un domeniu conex internetului sau un tânăr care abia a făcut primii paşi în blogosferă. Uneori, o părere sinceră şi inocentă valorează mai mult decât o statistică realizată pe un eşantion nerelevant  – „nu vede pădurea din cauza copacilor” era o vorbă românească.

Ca să nu mă lungesc, trec peste modalităţile folosite pentru a ajunge la bloguri.

Cu părere de rău, am constatat faptul că există bloguri care nu au afişat widget-ul tag. Modul de structurare a categoriilor depinde de fiecare în parte. Unii şi-au definit foarte bine subiectele abordate pe blog, reuşind astfel să-şi optimizeze structura. Alţii încă îşi mai caută o identitate. Excesul de informaţii prezentă pe internet, nu îmi permite să aloc prea mult timp studiului unui blog (la prima accesare) în speranţa că voi găsi ceva captivant în el.

Dacă numele blogului nu îmi spune nimic (sper că nu aveţi pretenţia să îi cunosc pe toţi cei care au blog) şi rularea meniului nu este relevantă, singurul indiciu rămas este widget-ul tag. Grafica blog-ului constituie doar un indiciu minor – am întâlnit web-site-uri cu o machetă grafică excepţională, dar cu un conţinut mediocru, respectiv web-site-uri cu o grafică banală, dar cu un conţinut de valoare.

Widget-ul tag nu trebuie privit doar ca un mijloc de creştere a traficului după anumite cuvinte cheie, pe baza unei promovări adecvate în motoarele de căutare. El trebuie privit ca pe o carte de vizită a blog-ului. Prin intermediul lui îmi poţi transmite care sunt subiectele tale preferate, îmi transmiţi ce anume vrei să împărtăşeşti pe această cale. In situaţia în care am găsit un tag comun, mi-ai atras atenţia – este primul pas al unei relaţionări online, relaţionare care poate conduce la o prietenie de durată.

Nu am o părere prea bună despre cei care se întrec între ei care să posteze primul o ştire despre internet, de cele mai multe ori preluată prin CTR C&V. Am o părere foarte bună despre cei care au un blog, mai mult sau mai puţin nişat, şi care îşi exprimă propriul punct de vedere despre ceea ce reprezintă internet-ul pentru ei.

In situaţia în care ai un blog pe platformă Worpress şi faci parte din rândul celor care ştiu în ce constă particularitatea unui articol online faţă de unul din presa scrisă, îţi recomand pluginul Broken Link Checker.

Un articol online nu se limitează doar la un şir de caractere postate într-un web-site / blog. El conţine un link către sursă şi un link către pagina personală a autorului. El conţine link-uri către pagini web care conţin informaţii detaliate despre anumite informaţii. El conţine link-uri către articole recomandate.

El conţine link-uri, iar link-urile mai şi mor . Cu ajutorul pluginului Broken Link Checker ai posibilitatea de a identifica şi elimina link-urile moarte – un link mort este link-ul către o adresă url inexistentă.

Numărul redus de surse de informare credibile, m-a determinat să-mi dezvolt şi mai mult capacitatea de analiză, mai ales de când … staupenet. Conform mărturisirilor repetate ale părinţilor, curiozitatea şi postura de „Toma Necredinciosul” …

Astăzi am reuşit să-mi rezerv câteva clipe pentru a mai arunca o privire prin RSS şi am dat peste un interviu acordat de către Sebastian „VisUrat” Bargau : Va creste numarul companiilor care aleg bloggeri sa le reprezinte imaginea.

Titlul mi-a atras atenţia, aşa ca … click şi lectură îngreunată din cauza structurii site-ului dailybusiness.ro.

Conform titlului, mă aşteptam să găsesc în cadrul articolului câteva relatări despre cum blogosfera a reuşit să atragă atenţia companiilor şi motivele pentru care acestea sunt interesate de acest sport publicitar.

Contrar aştepărilor, am dat peste următorul paragraf:

„ … in afara, daca cineva intra la tine pe blog, ii place cu adevarat ce citeste, iese de acolo printr-un click pe o reclama, nu prin apasarea X-ului din dreapta sus. Este forma lor, impamantenita deja, de a arata ca te apreciaza si te sustin.”

Dacă tu ştii cum e „în afară” în această privinţă, te rog să-mi spui şi mie. Eu nu ştiu. Mi-am notat în agendă şi cu prima ocazie, am să mă interesez.

Dacă este adevărat că a prins o astfel de cutumă, nu văd pentru ce un director de marketing, ar accepta o colaborare cu un blogger în această conjunctură. De ce plecăm de la premiza că nu a auzit de „rata de conversie online”? Ne ducem la el cu jalba în proţap, arătându-i fel şi fel de statistici, conştienţi de faptul că marea majoritate a accesărilor au fost efectuate din bun simţ şi nu din interes?

Hai să nu ne mai furăm căciula unii la alţii. Dacă eşi interesat de mesajul pubicitar din banner, dă un click şi informează-te suplimentar. Dacă nu, închide pagina (pe care oricum trebuie să o închizi) şi comportă-te civilizat.

Dacă nu eşti interesat de nici unul din mesajele publicitare postate la mine pe blog,  nu tu eşti de vină. Eu port întreaga responsabilitate. Este vina mea că în prag de Sfintele Sărbători de iarnă, pun un banner la o promoţie de şlapi de unică folosinţă.

Fiecare dintre noi şi-a exprimat cel puţin o singură dată dezamăgirea că unii dintre concetăţenii noştri au deficienţe în ceea ce priveşte bunul simţ. Ne uităm la ei, înghiţim în sec şi ne gândim la alte ţări mai civilizate. Nu luăm atitudine. Nu luăm atitudine nici măcar atunci când ne stă în putinţă să stopăm anumite comportamente.

Am întâlnit familii care nu acceptă să se ridice tonul în incinta locuinţei lor, indiferent de motiv. Si nu din principii Feng Shui. Ei consideră că şi o problemă poate fi rezolvată discutând calm, iar atât timp cât eşti oaspete în casa lor eşti obligat să îi respecţi. Ce faci la tine acasă e problema ta, dar ce faci la ei în casă este problema lor.

Fiecare blogger are control complet asupra comentariilor care sunt afişate pe blogul său. In momentul în care un astfel de comentariu conţine expresii necuviincioase, întreaga răspundere îi aparţine blogger-ului. Fiecare este liber să posteze ce vrea pe un blog, dar bloggerul este cel care decide dacă acceptă sau nu acele comentarii pe propriul blog.

Vrem să avem o blogosferă educată? Hai să nu mai fim părtaşi la promovare unor expresii necuviincioase.

Exemplul de astăzi, pe această temă, a fost preluat de pe zoso.ro

“Ana are mere”. Maya are blog … la doar 5 ani.

La scurt timp după ce mi-am propus să promovez deontologia internetului românesc, mi-au fost recomandate două bloguri. Sunt două bloguri: primul al tatălui şi al doilea al celui “mai preţios şi pretenţios critic” al său – fiica sa, în vârstă de doar 5 ani. Sunt două bloguri de familie. Sunt două bloguri care fac cinste blogosferei româneşti.

Primul blog – bucatarmaniac.blogspot.com atrage atenţia prin fotografiile ORIGINALE care însoţesc reţetele, fotografii care trădează spiritul artistic al bucătarului.

Al doilea blog – mayadraw.blogspot.com este al fiicei sale.

Ajutorul meu de bucatar, Maya, a hotarat sa o ia pe cont propriu si a dat ordin sa i se faca blog. Deocamdata se ocupa de desenat si colorat dar promite si niste prajiturele. Cum era sa o refuz, mai ales ca mi-a promis ca imi face portretul. Va invit sa vedeti creatiile Mayei aici: http://mayadraw.blogspot.com. Dupa modelul retetelor in imagini mi-a spus ca va face si o rubrica de „cum se deseneaza“ si multe alte surprize. Numai sa am timp sa postez cat produce ea. (preluat de pe : bucatarmaniac.blogspot.com).

Micuţa blogăriţă beneficiază de sprijinul şi îndrumarea tatălui său. Acum ea învaţă ce este acela un blog. Acum învaţă de ce este frumos să-ţi publici propriile tale creaţii. Acum învaţă de ce este frumos să nu foloseşti anumite cuvinte, chiar dacă alţii îţi fură materiale de pe blog. Acum învaţă că în spatele unui comentariu este un necunoscut care îi poate deveni un prieten / o prietenă. Este la început.

Iţi adresez rugămintea de a o încuraja şi tu pe micuţa bloggăriţă. Merită tot sprijinul nostru, al celor care am devenit obsedaţi de trafic şi monetizare.

Jos pălăria în faţa părinţilor ei.

„Dacă vroiam să scriu doar pentru mine, îmi făceam blog” a declarat Horia Ivanovici în cadrul emisiunii Fanatik Show de astăzi – 19.10.2009, de pe Digi Sport.

Nu sunt un fan al emisiunilor sportive, dar prezenţa lui Răzvan Lucescu în calitate de invitat al lui Horia Ivanovici m-a determinat să mă opresc câteva minute pe acest post. Nu mă consider în măsură să comentez răbdarea cu care Horia Ivanovici ascultă răspunsurile invitatului. Ii las pe alţii să comenteze calităţile jurnalistice ale lui Horia Ivanovici.

Eu vreau doar să atrag atenţia asupra modului în care Horia Ivanovici i-a catalogat pe bloggeri. In concepţia lui Horia Ivanovici, noi suntem doar nişte persoane care nu au cu ce-şi umple timpul şi preferă să stea şi să scrie pentru ei înşişi.

Nu cred că Horia Ivanovici îşi va face blog.

p.s. am folosit intenţionat „Horia Ivanovici” de mai multe ori.

Au trecut doar 2 zile de când am postat articolul Sprijiniţi ROPO (research online / purchasing offline) prin intermediul căruia adresam rugămintea de a nu mai posta comentarii publicitare, fără să se menţioneze în clar acest aspect.  Eu nu sunt de acord cu sintagma „Clientul nostru – stăpânul nostru”, dar am susţinut de fiecare dată necesitatea unei informări corecte a cumpărătorului.

Acum observ că blogger-ii români nu au rămas insensibili la regulile Comisiei Federale pentru Comerţ din Statele Unite, privind postarea de articole comerciale pe blogguri. Până când politicienii noştri vor reuşi, între două campaniii electorale, să îşi facă timp să lectureze vre-un raport despre aceste reguli, vom mai fi chemaţi la vot de câteva ori. In prezent, SUA se confruntă cu o analiză minuţioasă a canalelor de informare, iar încurajarea utilizării internetului de către actualul preşedinte nu a rămas fără urmări (recomand Omul care a câştigat campania online a lui Obama: Am schimbat regulile alegerilor din care citez “Fondatorul PoliticsOnline, companie ce a inovat aplicarea online-ului în politică, afirmă că întreaga campanie a lui Obama nu ar fi existat fără internet.”).

Dar să revin pe meleagurile noastre. Depinde de fiecare dintre noi dacă suntem sau nu părtaşi la promovarea unor produse, indiferent de natura şi calitatea acestora. Putem să luăm bani / produse pentru promovare sau să facem un act de caritate. Hai să ne respectăm reciproc! Hai să delimităm comentariile publicitare de cele personale! Scrii un comentariu publicitar, îl voi trata ca atare. Scrii un comentariu personal, am în vedere încrederea acordată. Fiecare produs dispune de avantaje şi dezavantaje.

Vă recomand şi următoarele articole:

- clickio.ro :  IAB US considera prevederile speciale ale FTC pt bloggeri drept neconstitutionale;

- strategist.ro : Bloggerii si relatia cu brandurile ;

- refresh.ro : $11,000 amenda pentru nemarcarea articolelor platite pe bloguri;