Deontologie în internetul românesc
Tastând în paşi de vals … un, doi, trei / un, doi, trei… (ascult în căşti un playlist cu melodii de vals), am decis să accept o nouă provocare. De mic copil mi-au plăcut provocările. La început, părinţii au încercat să mă determine să mai renunţ la o parte dintre ele, dar … cu timpul, le-am câştigat încrederea. Le mulţumesc pe această cale pentru răbdarea de care au dat dovadă când le spuneam ce mi-am mai propus şi le promit că voi încerca să fiu la rândul meu răbdător cu proprii copii. Această trăsătură mi-a atras admiraţie, invidie, bucurii şi necazuri, dar îţi mărturisesc că nimic nu se compară cu bucuria pe care ţi-o aduce îndeplinirea unui vis mai deosebit.
Mai devreme sau mai târziu, faţă de cum îmi planificasem în primă fază, mi-am dus la bun sfârşit toate provocările în care m-am avântat.
Astăzi am acceptat o nouă provocare : să-mi aduc umila contribuţie la îndrumarea celor care utilizează internetul, conform unei deontologii.
Conform dexonline.ro – DEONTOLOGÍE s. f. 1. parte a eticii care studiază normele și obligațiile specifice unei anumite profesiuni. 2. teorie despre datorie, despre obligațiile morale. (< fr. déontologie).
Indiferent care sunt normele recomandate de către agenţiile de publicitate, indiferent de promovarea excesivă a reţelelor sociale, indiferent de conflictele dintre mass-media tradiţională şi jurnalism online, indiferent de deciziile clasei politice privind internetul, indiferent de incertitudinele privind corectitudinea informaţiilor postate pe site-uri oficiale, de fiecare dintre noi depinde dacă ne conformăm sau nu unor obligaţii morale. Deontologie nu reprezintă obligativitate, ci proprie conştiinţă.
Nu este uşor, dar nici imposibil.
p.s. dacă ar fi să accept reîncarnarea, aş spune că am păstrat câte ceva din cultura asiatică.
30 November 2009 - 9:59 pm
Felicitări pentru această concluzie și acceptarea provocării. Si mult – mult succes si tenacitate. Te-ai gândit cumva și cum o să procedezi pentru a atinge așa un țel măreț? Doar cu niște texte pe sit n-o sa iasă mare lucru, deși vor fi întotdeauna bine-venite (din punctul meu de vedere, dar vor fi ele și citite?)
Mă preocupă și pe mine această chestiune, a Eticii informaționale (Eticii pe Internet), în general și mai ales pe Web-ul românesc, pe domeniul .ro și oriunde conaționalii noștri ne fac de rușine… Infracțiunile electronice calificate (fraude cu cărți de credit trucate, înșelăciuni, spargeri, produceri de viruși sau instalarea de troieni, descărcări frauduloase de muzică sau filme, utilizare de programe fără licență, furt de parole, vânzare de adrese email, …), e-plagiatul, încălcarea drepturilor de autor (cu, sau chiar fără beneficiu material), pătrunderile frauduloase pe diferite servere, etc. nu sunt simple erori deontologice și nu cred că pot fi limitate măcar prin simple comentarii pe un blog. Perceptele morale, corectitudinea în societate (atât în lumea reală cât și în spațiul virtual), etica și deontologia profesională țin toate de educație, de modelele urmate, de cunoașterea si respectarea legilor, implicit de corecta aplicare a acestora – atunci când e cazul. E vorba deci de educație (în familie, grădiniță, școală, facultate, locul de muncă), de repere morale (iar aici mediile de informare, filmele, topul bogătașilor si clasa noastră politică mai mult distrug decât să creeze exemple), precum si de “coduri etice” succint formulate și luate în serios în fiecare meserie, și în fiecare organizație. Pentru că obligațiile și codul etic al unui administrator de rețea, sau de server de poștă, diferă substanțial de a unui simplu utilizator. Pentru că deontologia unui dezvoltator de soft public cu surse deschise (FLOSS) diferă inevitabil de cea a unui programator angajat într-o firmă comercială. Este nevoie si pe Web de cultură informatică dar și de un minim de informare juridică, in legislația drepturilor de autor, de cunoștințe privind copyright-ul și licențele publice (GPL, IPCC, …).
Există și alții angajați deja într-un astfel de demers, în lumea largă și chiar si la noi in țară. Vezi APTI , Legi-Internet, grupuri de dezbatere precum TIC-Lobby, GSL, … Eu predau un curs de Etică în Internet, pentru a-l doilea an la un Masterat de Tehnologii Web. Nu prea sunt cursuri de acest fel in țară, nici măcar în facultățile de informatică, deși eu zic că lecții de etică pe Web ar trebui să se predea dela primele ore de info din școală. La facultățile de drept se introduc și se explică cu greu studenților (adesea de către outsideri) noile tipuri de infracțiuni electronice și legislația stufoasă si greoaie din domeniu, care încearcă să completeze codurile noastre penale…
30 November 2009 - 11:34 pm
Acest blog este liantul mijloacelor pe care le voi utiliza in acest sens
8 January 2010 - 12:51 am
“Cine vrea să mişte lumea trebuie mai întâi să se mişte el însuşi.” a zis Socrate