® Jucarii pentru copii cuminti
data: 9 December 2011 - categoria Articole publicitare
Aseară am avut parte de o mică discuție cu soția. Subiectul – cadou pentru finuțu’. Prima parte jucării vs îmbrăcăminte a fost scurtă. Am decis de comun acord: jucării. A urmat a doua parte: încă o mașinuță (are câteva sute de diferite dimensiuni) sau o jucărie educativă.
Eu – mașinuță. Ea – educație. Eu – mașinuță. Ea – educație. Fiecare dintre noi venea cu argumente … pe care celălalt i le demonta unul câte unul.
Stiam că are dreptate, dar cei șapte ani de acasă sunt atât de plăcuți …
Până la urmă am decis – îi luăm o mașinuță și îl încurajăm să devină antreprenor auto, în speranța că până va crește el mare își va reveni și piața auto.
Tu ce fel de jucării oferi copiilor cuminți? Mașinute și păpuși sau jucării educative?
Până acum au fost postate 10 comentarii. Gândeşte pozitiv şi participă la această discuţie.
9 December 2011 - 6:39 pm
Eu sunt pentru jucării educative, dar Junior care este langa mine, chiar când scriu acest mesaj, strigă: “Uite, Mami, maşinuţa care o vreau de la Moş Crăciun! Are telecomandă? E Ferrari?”
9 December 2011 - 6:49 pm
Daca a fost cuminte o sa-i aduca si lui Mosu’ una cu telecomanda
9 December 2011 - 7:57 pm
Eu le dau doar jucarii serioase si educative … ultima data am dat o tabla + creta si o trompeta … ce mi-au mai multumit parintii
9 December 2011 - 11:38 pm
Se pot combina ideile! Poate fi o masinuta… educativa!
10 December 2011 - 9:14 am
pentru că eu am doi finuţi, băieţi cuminţi amândoi, cadourile pe care i le-am cerut moşului pentru ei sunt jucării pe care ştiu că şi le doresc. cel mic este pasionat de tractoare şi oiţe, motiv pentru care i se va completa colecţia, cel mai mare este în faza construcţii roboţi, nave spaţiale şi alte “frumuseţi” de-acestea pe care nu le înţeleg şi apelăm la lego, chiar dacă eu aş dori să-i cumpăr mai degrabă cărţi şi stilouri, căci este în clasa întâi.
am învăţat prin ei, de la ei, să le dăruim ceea ce îi bucură mai mult şi speculăm joaca de-a scrisorile moşului şi de-a renii care ascultă la ferestre!
daaa! l-ai văzut pe rudolf? îmi pare că ciulise urechile la fereastra blogului tău!
10 December 2011 - 10:25 am
Salut!
Hai să vă zic o povestioară şi mai apoi alegeţi voi varianta cîştigătoare.
Într-o zi cu soare şi cu două dimineţi am ieşit în părculeţul special amenajat pentru copii de pe faleza Dunării, cu juniorul meu. Am norocul să locuiesc chiar lîngă faleză şi cînd spun “noroc” să ştiţi că chiar aşa este, faleza Dunării, cel puţin la Galaţi, este un loc genial, magnific. Cînd treceţi prin Galaţi să mă contactaţi şi dacă am timp liber facem o plimbare ca să o descoperiţi şi voi.
Se făcea că în acel loc special amenajat pentru copilaşi eram eu şi cu forbalistul meu de 3 ani şi un bunic isteric cu nepoţelul cam tot de-o vîrstă cu forbalistul meu. Am spus “isteric” pentru că bunicul nu a avut linişte cît a stat în parc şi fără oprire a strigat la nepoţel să nu mai alerge, să nu mai sară, să nu mai ţipe, să nu mai tropăie… activităţi pentru care în mod expres eu îmi scot copilul afară.
La un moment dat zvăpăiatul meu a alunecat pe tobogan şi printr-o schemă numai de el ştiută a reuşit să se lovească uşor la genunchi. S-a uitat la mine cerînd din priviri compasiunea mea dar eu ştiu cînd să o utilizez şi cînd nu aşa că nu s-a “lipit”. În schimb, panarama aia de bunic isteric, a scos o replică de toată jena. Cică: “Vezi dacă te joci? Să fii mai atent data viitoare!”
Cam aşa vine şi cu zilele speciale din viaţa copilului, părinţii şi apropiaţii încearcă să fie cît mai practici, vor să fie utili în viaţa viitorului adult. Dar nu e chiar aşa. Dacă tot e o zi specială eu zic că el trebuie să se simtă special, să se simtă buricul pămîntului.
Eu, spre exemplu, am trăit două experienţe: una a propriei copilării şi a doua a copilului meu. Ambele îmi recomandă să mă dau laoparte din faţa copilăriei, să nu cenzurez sub nici o formă această perioadă fragilă, să fiu foarte atent cît de mult invadez copilăria cu apucăturile mele “cizelate” de societate.
Nu cred că sîntem în măsură să alegem în locul lor şi dovada cea mai mare este iresponsabilitatea cu care îi condamnăm la o religie într-un moment în care ei nu pot alege şi nu au nevoie de aşa ceva.
Calea cea mai simplă pentru alegerea unui cadou cînd e vorba de un copil este să stai de vorbă cu el, îţi va spune sincer şi deschis ce-şi doreşte. Încercaţi să nu-i mai aduceţi jucăriile la care aţi visat voi pentru că acestea nu se potrivesc niciodată cu lumea lui!
12 December 2011 - 9:46 pm
Wow…bine spus Meneopol… aș fi vrut să spun că ”subscriu” dar mi-e rușine. Corect! lăsați copii să fie copii, învață din toate câte ceva. Din mașinuța aia poate învăța mecanică și electronică. Poate face o macara dintr-un ferrari. Eu de mic copil demontam toate jucăriile… apoi am început să știu să le și reasamblez…învățăm!
Incredibilă replica aia cu „vezi dacă te joci?”. Adică ceva gen: „vezi dacă mănânci? devii sătul!”. În accepțiunea lui, țâncul ar trebui să stea pe bancă și să joace table?
15 December 2011 - 2:32 pm
Eu am trei nepotei (Teodor, Alexandru si Iustina) si m-am gandit eu sa le dau din partea mosului in urmatoarea ordine: lui Teodor un excavator multifunctional cu telecomanda, lui Alex un camion de pomieri si Iustinei un trenulet pe sine.
Ce parere aveti?
15 December 2011 - 5:27 pm
@Costy: Si de unde le iei?
15 December 2011 - 6:10 pm
@Tudor: De pe site-ul teknoshop.ro