23Aug

2010 – A treia săptămână a lunii cuptor

Scris în Drumet prin blogosfera 11 Comentarii

Am citit, am discutat și îți recomand:

- turcescu.ro: Un sfârșit e un nou început

Imi plac oamenii care nu își pierd speranța, oamenii care se scoală în fiecare dimineață cu speranță că acea zi este ziua în care viața li se va schimba în bine. Imi plac oamenii care refuză să vorbească strâmb. Robert Turcescu este și va rămâne unul din puținii jurnaliști români pe care îi respect.

- chinezu.eu: Cum vreți să comentați pe chinezu.eu

Din categoria se întâmplă și la case mai mari, de această dată a fost rândul marelui Chinez să țină cont de părerile propriilor cititori. Recomand acest articol celor care preferă cu totul alte metode de postare a comentariilor, decât cel clasic cu nume / emal / adresă web.

-schitze-din-viatza.blogspot.com: Interviu cu Dumnezeu

In perioada în care îmi toceam coatele pentru a pătrunde tainele Providenței, îmi făcusem o listă cu întrebări pe care i le-aș fi adresat lui Dumnezeu dacă m-aș fi întâlnit cu El. La unele dintre ele am găsit deja răspunsurile, la altele încă le mai aștept. Inspirat sau nu, acest interviu mi-a adus aminte de lista respectivă. O mai fi oare printre notițele păstrate?!?!?! Doar Dumnezeu știe.

- nechitagabriel.ro: Fa ca numele tau sa valoreze ceva

Citez: „Acest articol pot să spun încă de acum, înainte de publicarea lui, că este articolul meu preferat. De ce? El reprezintă manifestul meu în căutarea excelenţei. Reprezintă locul în care mă aflu eu în momentul de faţă şi reprezintă strategia mea de a ajunge acolo unde doresc. Pe culmile valorii.” Dacă te-ai gândit măcar câteva minute la propria identitate online, îți recomand acest articol. Eu l-am citit de câteva ori și cred că voi mai reveni la el.

Câteva sfaturi necerute:

Catalin Pit: catazx.com

Recomanzi un alt blogger. Dar de ce mă dai afară de pe blogul tău? Iți recomand să adaugi la link-urile externe inserate în articole și comanda de a deschide pagina într-o nouă fereastră – detalii în pagina CLICK AICI.

Bibabum.ro

Dacă nu aș fi știut că adresa RSS o pot găsi la .ro/feed sau dacă browserul nu mi-ar indica automat dacă pagina accesată dispune de RSS, nu m-aș fi putut abona la blogul tău. Iți recomand să adaugi de abonare RSS.

Alte notițe:

Pașii nu se opresc doar la cele mai recente articole scrise pe un blog. Mai arunc câte o privire și în arhivă sau într-o anumită categorie. Mai apelez și la mărețul google pentru a găsi articole cu anumite etichete. Mai dau click pe articole recomandate. Si când dau peste un articol interesant, vi-l recomand și vouă indiferent de data postării.

,

20Aug

Fiind român în 2010

Scris în Avantaje internet 25 Comentarii

Suntem în 2010. Au trecut 20 de ani de când rudele unora dintre noi au plătit cu prețul vieții pentru ca noi să ne putem bucura de libertate – de libertatea de a cutreiera lumea în lung și-n lat, de libertatea de a urmări ce posturi tv dorim, de libertatea de a ne abona la ce ziare dorim, de libertatea de sta de vorbă cu cine dorim, de libertatea de a învăța de la cei care ne-au luat-o înainte. Acum dispunem și de libertatea de a naviga pe internet fără nici un fel de opreliști. Avem libertate.

Nu suntem ca părinții noștri care erau nevoiți să se uite peste grad la vecini, temându-se să discute chiar și cu noi despre ce înseamnă civilizație. Noi ne bucurăm de libertate. Si ne bucurăm de ea de 20 ani. Suntem liberi să trăim civilizați.

A trăi civilizat nu înseamnă a avea un salariu lunar de mii euro, o casă cu piscină și trei mașini în garaj. Si o persoană cu un venit scăzut poate trăi civilizat. Lipsa banilor nu obligă pe nimeni să arunce gunoiul pe geam, în loc să-l pună într-o pungă și să-l ducă la tomberon. Cunosc persoane care își drămuiesc cu maximă atenție fiecare leu, dar a căror copil spune „bună ziua”. Nu au mașină, dar îi văd sâmbăta împreună ducându-se spre o pădure din apropierea orașului. Se duc pe jos, dar se duc. Se duc și te asigur că nu v-or lăsa în urmă resturi menajere. Nu au ieșit niciodată din țară, dar cel mic știe care sunt cele șapte minuni și principalele țări ale lumii. A învățat de pe internet. Eu am învățat geografie pe un glob din sticlă. El învață pe Google Earth. Pentru mine Paris era doar Turnul Eiffel. Pentru el Parisul înseamnă modă, parfum, afecțiune … civilizație.

Am învățat să analizez anumite situații la rece. Când îmi aduc aminte de tragedia de la maternitatea din București, mi se face părul găină. Nu aș dori să mă întrebați de ce aș fi în stare dacă aș fi pus în locul bieților părinți. Dar … vizionând înregistrările, mi se strânge inima. Continuăm să aruncăm pe bună dreptate cu noroi în cei din fruntea statului, dar mă văd nevoit să constat că nici la nivel de cetățean nu stăm cu mult mai bine unii dintre noi. Datorită cerințelor de intrare în acel spital, bănuiesc că printre cei prezenți nu erau persoane disponibilizate în urmă cu doi – trei ani. Erau oameni care se consideră civilizați. Oameni „civilizați” care stăteau nepăsători când lângă ei ardeau niște copii. Stăteau și se uitau la cei care … chiar erau civilizați.

Privind în urmă, la toți cei care au văzut cu proprii ochi ce înseamnă o țară civilizată și la cei care au văzut doar la tv sau pe internet, mă întreb de ce nu am reușit să învățăm nimic. De ce nu sa prins nimic bun de unii dintre noi?!?!?!? Dacă aș întâlni mai des români civilizați, m-aș simți mai bine în România anilor 2010.

Navigând pe net, am întâlnit câțiva bloggeri care mărturiseau că se plictisesc. Au internet și se plictisesc. In momentul în care am descoperit internetul eu am simțit că și mi sa deschis în față ultima ușă către civilizație. Puteam să mă informez și să comunic. Puteam să învăț. Si mai am multe de învățat.

,

20Aug

Ultimele articole

Scris în Blog 6 Comentarii

Stați așa. Nu am intenția să renunț la blogging. Vreau doar să vă spun că  simt un gust amar când întâlnesc pe un blog denumirea „Ultimele articole”. Stiu că sunt subiectiv. Stiu că e problemă personală, dar … eu nu mai aștept ca după „ultim” să mai urmeze ceva. Poate de vină sunt concursurile din copilărie. După „ultimul” sportiv amator nu mai era nimeni. El era ULTIMUL. Stop. Sfârșit. Gata. Il încurajam să ajungă la linia trasată cu cretă pe asfalt și după ce ajungea … ne luam catrafusele și ne îndreptam către casă. El era ULTIMUL.

Așa se face că în momentul în care întâlnesc „ultimele articole” eu am tendința de a crede că bloggerul intenționează să se retragă. Si-a propus să mai scrie câteva articole de rămas bun și apoi … stop blog. Puterea amintirilor.

Poate că nu aș fi scris acest articol dacă nu aș fi primit un email cu titlul: Prinde ultima ofertă. Am crezut că e lichidare de stoc înainte de închidere.

,

19Aug

Eticheta – blogosfera romania

Scris în Promovare web 15 Comentarii

Chiar dacă poziția mea în ZeList continuă să-și păstreze panta descendentă, sunt mândru să vă anunț că am reușit să ajung în a II-a pagină în google după eticheta „blogosfera românia”. V-am spus că tratez cu maximă importanță promovarea paginilor tag aferente acestui blog (în pagina CLICK AICI). Poate că nu aș fi fost așa mândru de această poziție, dar am lăsat în urmă site-ul ZeList. Nu mă compar ei. Sunt o echipă întreagă și beneficiază de un buget semnificativ. Vizavi de importanța lor în blogosfera românească, permiteți-mi să mă abțin – mă așteaptă o zi încărcată și prefer să-mi păstrez zâmbetul.

Imi exprim speranța că vom reuși să lăsăm în urmă păguboasa mentalitate „lasă, măi, că merge și așa”. Acceptăm compromisuri peste compromisuri. Acceptăm să fim furați. Acceptăm niște fire mai subțiri în instalația electrică. Acceptăm o distanță mai mare între fierul beton din stâlpul de rezistență. Acceptăm niște piese auto piratate. Acceptăm fructe injectate. Acceptăm indicatoare rutiere eronate. Acceptăm. Acceptăm produse și servicii non-conforme pentru că … merge și așa. Si când nu merge dăm vina pe Dumnezeu. Dăm vina pe El și Il acuzăm că ne omoară copiii în cea mai bine cotată maternitate din țară.

Te rog, înțelege că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Ai văzut – un blog nesemnificativ ca al meu a putut lua fața unui mare proiect precum e ZeList … pe un mic segment.

18Aug

Twitter și blogosfera

Scris în Blog | Retele sociale 7 Comentarii

De fiecare dată când am fost întrebat, am specificat faptul că nu sunt un fan al rețelelor sociale. Am un program destul de încărcat pentru a-mi putea permite să citesc zeci de mesaje, în speranța că voi întâlni și unul care mă interesează. Dar, fiecare cu modalitatea lui de a-și stabili prioritățile.

Ii înțeleg pe cei care, din diferite motive, au decis să practice dor to door online (recomand staupenet.ro:  Door to door online). Asta e activitatea lor. Pentru ei, fiecare contact din propria listă are o valoare. Nu îi înțeleg pe cei care se lasă ademeniți de promovarea excesivă a rețelelor sociale și acceptă să fie niște gunoieri online. Stau și citesc fel și fel de aberații – zgomot online și la sfârșitul zilei se întreabă ce au făcut în ziua respectivă.

Cu părere de rău, afirm că am observat în blogosfera noastră o creștere a tendinței de a promova conturile de pe twitter. Ai un blog. Bun. Felicitări. Dar de ce trebuie să-mi scoți în prim plan activitatea ta din rețelele de socializare?

Am adresat această întrebare în această dimineață unui amic – dorește să-și păstreze anonimatul, și mi-a răspuns că el folosește contul de pe twitter ca să-și promoveze blogul. Pentru SEO – afirm eu ca un obsedat. Nu, eu nu fac seo la blog – îmi răspunde el cu sinceritate. Si câți cititori noi ai obținut de pe twitter? Stabili, nici-unul.

In așteptarea revenirii conexiunii la internet, stau eu și mă întreb: de fapt, el ce promovează – blogul pe twitter sau twitter-ul în blogosferă? Având în vedere numărul de vizitatori unici pe blog și raportul following / followers, consider că acest amic nu face nici una nici alta.

,

17Aug

Cine este câștigătorul la un concurs online?

Scris în Concursuri online 13 Comentarii

Intr-un moment de euforie, luna trecută am decis să particip la un concurs online – vezi staupenet.ro: Câștigă un IPAD cu QUICKMALL. Sincer, nici nu mă așteptam ca articolul meu să fie acceptat. Spre surprinderea mea, am rămas plăcut suprins când am primit confirmarea înscrierii în concurs. Imi doream să câștig. Imi doream să câștig pentru a-mi sparge gheața ghinionului și pentru a demonstra că se poate câștiga chiar și cu un review obiectiv.

Stiam că în perioada asta se va desemna câștigâtorul și așteptam un răspuns. Cum nu am primit nici un telefon și nici un e-mail cu numele câștigătorului (doar participanții sunt bloggeri și nu vânzători în piață), azi am intrat pe blogul lor să văd noutățile. Premiul fusese într-adevăr acordat. Regulamentul concursului nu a fost respectat. Au afirmat că se va stabili un număr și câștigătorul va fi cel care a menționat numărul cel mai apropiat de acesta, dar au utilizat un modul de eliminare – sper nemăsluit.

Dacă tot am pierdut, am mai alocat câteva minute acestui concurs și m-am uitat pe lista participanților INAINTE să înceapă … eliminarea. Nu pot spune dacă am rămas suprins sau nu, dar eu NU APAR în lista participanților.

Mai multe detalii despre rezultatul acestui concurs poți afla din pagina CLICK AICI.

Capul sus și privirea înainte. Printre noi există și persoane care tratează cu maximă seriozitate trasparența desemnării câștigătorilor unui consucrs online. Una dintre acestea este Bogdan Epureanu.

El oferă cinci premii și procedează astfel: selectează manual cinci câștigători și premiile vor fi alocate în funcție de rezultatul unor evenimente publice și independente de voința sa, ca de exemplu minutul în care se va marca primul gol într-un anumit meci.

Felicitări, Bogdane, și menține în continuare ștafeta sus.

Mai multe detalii despre concursul organizat de către Bogdan poți afla din pagina CLICK AICI.

16Aug

Ce faci cu un venit lunar de 1000 de euro din blog?

Scris în Istoric Staupenet | Publicitate online 43 Comentarii

După ce am citit articolul de pe bloggerin.ro: Cum ți-ai trata blogul dacă te-ar costa 1000 de dolari ca să-l construiești?, am început să mă gândesc din ce în ce mai des la  o altă întrebare. Mi-aș dori să pot face mult mai multe în cele 24 ore ale unei zile. Imi pare rău când văd în agendă linii însoțite de … „amânat” sau „reprogramat”. Mi-aș dori ca ziua să aibă mai multe ore.

Singura cheltuială pentru acest blog a fost achiziționarea domeniului web. Doar atât. Câțiva zeci de dolari. Din acest motiv el rămăne o pasiune. Dacă aș fi investit în el 1000 de dolari, l-aș fi privit ca pe o afacere. Venitul meu nu este suficient de mare, pentru a-mi putea permite să fac cheltuieli caritabile de o asemenea valoare.

Dar dacă ai semna un contract de publicitate pe blog și ai încasa lunar 1000 euro? Ce ai face cu acești bani? Cum i-ai drămui?

Personal, presupunând că Providența mi-ar scoate în cale un astfel de partener, mi-aș mări echipa cu încă două persoane. Aș trece de stadiul frânturilor de idei, la cel al articolelor documentate și analizate conform propriilor așteptări. Blogul staupenet.ro este și va rămâne o pasiune. Nu i-am dat naștere pentru a mă îmbogăți de pe urma sa. Dacă aș semna un astfel de contract de publicitate, banii ar fi folosiți pentru a mări calitatea articolelor postate.

Tu cum ai proceda? Ce ai face cu un venit lunar de 1000 de euro din blog?

,

16Aug

2010 – a doua saptamana a lunii cuptor

Scris în Drumet prin blogosfera 4 Comentarii

Am citit, am discutat, am învăţat şi îţi recomand:

- dojoblog.ro: Comentatorul roman pe bloguri si site-urile de stiri

Iţi mai aduci aminte de celebra expresie „Clientul nostru, stăpânul nostru?”. Dacă faci parte din cei care consideră că un blogger trebuie să-şi privească cititorii ca pe nişte stăpâni – să scrie doar despre ce vor ei să audă, să le permită să posteze ce şi cum vor ei, etc. , îţi recomand acest articol. Marea majoritate a comentariilor converg către aceeaşi vorbă din popor – ce semeni, aia culegi.

- carmenshandcraft.wordpress.com: Prima comanda online

Cauti un obiect crosetat manual?!?!? Poti sa comanzi la Carmen. A primit deja prima comanda online.

Câteva sfaturi necerute:

- Pricop Catalin: pricop.us

Eşti blogger. Postezi comentarii atât pe propriul blog, cât şi pe alte bloguri. As prefera să-ţi faci un gravatar.

Alte notiţe:


13Aug

Inceput de zi în România

Scris în Personale 8 Comentarii

Cu ochii bulbucaţi după cele patru ore de somn, mă îndrept către laptop. Il văd. Stă cuminte pe birou aşteptând husa de protecţie promisă la Crăciunul de anul trecut. O rază a soarelui se opreşte la doar câteva centimetri de el. Urmăresc cu privirea cum degetul arătător se îndreaptă către butonul de start. L-a atins. Acum pot să mă duc pe balcon şi să-mi sorb în linişte cafeaua. E 6.30 am şi soarele dimineţii îmi aminteşte de cel de la prânz din anii copilăriei. Amintiri. Vacanţă la ţară. Dimineaţa la pădure. Masă la prânz. Ziua la scăldat. Niciodată bunicii nu mi-au spus să ies afară că e soare.

Mă uit pe geam şi văd la uşa scării vecine urmele grătarului de aseară. Au completat grămada de cărbuni. Firele de iarbă abia se mai văd printre dozele de bere, coji de seminţe, mucuri de ţigări, caserole de mici, alte ambalaje. Sunt mulţumit că puţinii vecini care mi-au mai rămas pe scară apreciază curăţenia. In dreptul nostru se vede iarbă, chiar dacă e caniculă.

Mirificul zgomot al lui Bill Gates mă trezeşte. Mai sorb o gură de cafea şi mă las ademenit în cameră. Citesc email. Răspund email. Răspund comentarii pe blog. Ascult vremea de azi, nu cu mult diferită de cea de ieri. Inchid laptop.[...]

Sunt în maşină. Aştept să-şi termine cumpărăturile un tânăr. Este în magazinul de la colţul blocului, dar dintre toate maşinile din parcare, tocmai pe a mea a decis să o blocheze pentru câteva minute. Mi-a făcut semn că doreşte un pachet de ţigări. Incep bine ziua, îmi zic în gând. Fac şi eu o faptă bună şi îl aştept. Nu sunt fumător, dar … Şi astept. Si astept. Si astept. Si îl văd şi pe bunul samaritean cum iese cu două sacoşi burduşite pentru … un grătar. Am vrut să-l întreb dacă a găsit ţigări, dar … nu am mai fost băgat în seamă. „Mulţumesc pentru înţelegere. Iţi doresc o zi bună”

Pornesc şi eu motorul. Mă uit stânga. Mă uit dreapta. Incep să ies prudent cu spatele din parcare. Deja m-am obişnuit cu mişcarile repetate din gât – distanţa foarte mică dintre maşini mă forţează să ajung cu maşina si pe banda a doua. Uşor în spate. Privire stânga. Privire dreapta. Privire stânga. Mai am puţin şi mă opresc să schimb vitezele. Frâne în spate. Mai doream 10-20 cm din banda a doua, cm pe care le mai dorea şi un taxi grăbit. Dacă nu puneam şi eu instinctiv frână, în acest moment dădeam cu subsemnatul la poliţie. Bucuros că nu sa întâmplat nimic, a trecut mai departe să onoreze comanda.

Bucuros că pot pleca liniştit, am răsuflat uşurat şi am pornit către staţia peco.[...]

Dacă e să mă iau după numărul maşinilor din peco aş avea toate motivele să cred că am ieşit din criză. Mă aşez politicos la coadă şi aştept. Si astept. Şi aştept. Mă uit la ceas şi încep să-mi fac calcule cu cât trebuie să apăs mai tare pe pedală că să nu ajung mai târziu la întâlnire, dar nici să mai pierd nişte puncte la 62 km /h (apropo, la câte puncte rămâi fără permis?).

Nu-mi vine să cred. Mai este doar o maşină în faţa mea. Număr de B. Işi umple omul rezervorul şi după ce mă salută politicos pleacă să plătească. Şi plecat a fost. L-am urmărit în oglindă. A stat la rând să plătească benzina. A stat la rând să cumpere o sticlă de bere (fără alcool, bănuiesc) şi câteva pungi cu diverse bla-blauri. A intrat în faţă şi a achitat şi câteva ziare. A ieşit. A intrat. A ieşit. A fost la toaletă.

El măcar a ridicat din umeri când a citit nedumerirea din ochii mei. Incă o faptă bună. Am gândit, dar nu am zis nimic.

Am pus benzină şi am plecat în drumul meu, cu gândul la dreptul de a înjura pe internet. Pentru o viaţă sănătoasă …

10Aug

Olguţa Vasilescu şi etica în internetul românesc

Scris în Istoric online 25 Comentarii

In urmă cu doar câteva zile scriam un articol despre conflictul dintre blogosfera italiană şi parlamentul care ar trebui să le apere interesele, conflict faţă de care blogosfera din România a rămas total indiferent. Noi suntem doar în luna concediilor şi … de ce să ne batem capul cu problemele lor?!?! Noi le avem pe ale noastre – să arătăm cu degetul unul la altul şi să continuăm să căutăm scuze puerile atunci când vine vorbe de proiecte comune în blogosfera românească.

Dar cum Dumnezeu NU doarme, bloggerii români avizi de ştiri de senzaţie preluate parţial sau integral din diverse surse media au început în această după-amiază să se întreacă între ei. O ştire foarte importantă. Timpul contează. Cine postează primul e cel mai tare. Cine reuşeşte să obţină prima poziţie în google după cuvintele cheie vizate va fi cel care se bucura de o creştere de trafic pentru câteva zile. Imi cer scuze faţă de cei care chiar au fost pe fază şi şi-au exprimat părerea personală faţă de acest subiect, menţionând sursa articolului original.

După cum se vede treaba, la noi, dacă vrei ca un articol să fie preluat imediat trebuie să faci astfel încât el să fie publicat în câteva locaţii web. Acolo sunt şacalii online.

Imi vine să râd. Din două motive.

Primul – în calitate de senatoare PSD, dna Olga Vasilescu doreşte să introducă o lege (că doar nu mai credeţi că în ţara noastră legile se votează) prin intermediul căreea „înjurăturile, obscenităţile şi ameninţările” afişate pe internet să fie monitorizate şi sancţionate pe măsură. Inteleg că dna are nişte experienţe neplăcute cu criticele din mediul online, dar a aflat până la această vârstă ce este intermetul? Mass-media tradiţională nu mai are nici o influenţă, dar internetul câştigă teren pe zi ce trece. De ce îi este teamă? De ce vrea să-şi mute cuţitul în mediul online? Din câte îmi amintesc, dreptul de a ne exprima punctul de vedere este singurul drept câştigat în urmă cu 20 ani.

Aştept şi reacţiile celor care se consideră grei în ale blogosferei româneşti. Oferă fel şi fel de sfaturi despre ce înseamnă să fii blogger şi cât de neînsemnaţi sunt cei care au sub o sută de unici pe zi. Să-i văd şi acum când interesele noastre sunt subiect de discuţie legislativă. Au ei oare curajul să se ridice şi să ia atitudine sau îşi prelungesc concediul? La plăcinte / beri înainte …

Al doilea – principalul motiv pentru care am început să aloc din ce în ce mai puţin timp televizorului şi drumeţiilor cu grupuri mai mari de persoane este o trăsătură parcă genetică a românilor: înjurătura. Injurăm aproape din orice motiv. Injurăm când ne e bine. Injurăm când ne e rău. Injurăm de părinţi, copii, sfinţi. Injurăm. Că doar suntem români. Nu ştiu alte popoare cum sunt, dar cunosc foarte puţine persoane care nu înjură din principiu. Eu am crescut în mijlocul unei familii în care înjurătura era soră cu bătaia. Mergeau împreună. Aşa am ajuns să folosesc expresii înlocuitoare, gen „în tasta mea”.

Cum credeţi că ne vom descurca dacă nu mai avem voie să înjurăm? Scapi o înjurătură, rămâi fără banii pentru următoarea rată la bancă. Azi una, mâine alta până când unul devine câştigător. Singurul care poate pierde eşti doar tu.

Bun, înjur. Şi cum sunt evaluate înjurăturile? „In tasta mea” e mai gravă decât „In p***a mătii”? Tara moare şi altă … dar mai bine mă opresc, ca să nu zică că este înjurătură.

Am aflat la cât a fost evaluată o înjurătură a unui europarlamentar adresată unui antrenor de club de fotbal. Dar acolo a fost vorba despre o convenţie dintre două persoane fizice, care urma să fie semnată şi parafată de ambele părţi. Aici e vorba despre internet. Si când mă refer la internet, am în vedere blogurile, web-site-urile, reţelele de socializare şi mail-list-urile.

Partea cea mai proastă este că avem antecedente vizavi de legi întocmite pe genunghi, dovedite ulterior că sunt lipsite de suport de aplicare, care încă mai sunt în vigoare. Teoretic, ele pot fi aduse în discuţie în cadrul unui proces. Aşa că, să nu vă mire dacă această lege se va bucura de sprijin politic. Acum, marea majoritate a alegătorilor sunt utilizatori de internet. Cei în vârstă ori au fost primiţi alături de îngeri, ori şi-au pierdut orice speranţă că există vot pentru mai bine.

Presupunând prin aburd că această lege va trece de stadiul de proiect şi ajunge în sălile de vot, tu crezi că blogosfera românească va ieşi în stradă?

Sursa: romanialibera.ro

sus / top