Dragoş Mănacu a încercat să răspundă în cadrul articolului „Despre cifre şi context”, celor care nu au reuşit să se bucure de propriile proiecte online … româneşti. Vrem – nu vrem, monetizarea unui site se bazează pe cifre, pe rapoarte, pe statistici, motiv pentru care în momentul în care concepem un proiect online pentru români, trebuie să ţinem cont de particularităţile internetului românesc.
Apreciez faptul că Dragoş atrage atenţia asupra unei capcane în care cad foarte multe persoane care îşi desfăşoară activitatea în departamente de marketing: „De cele mai multe ori noi aplicam teoria respectiva fara a lua in considerare particularitatile pietei locale, care fac respectivele teorii inutilizabile.” Un proiect întocmit corect conţine câteva exemple pozitive, respectiv – negative) ale unor proiecte asemănătoare desfăşurate în alte regiuni (este păcat să nu învăţăm din experienţa altora) şi modalităţi ipotetice prin care acestea ar putea fi implementate în ţara noastră. O astfel de abodare, permite o identificare şi o conştientizare mai bună a particularităţilor pieţei locale.
Fara a avea pretentia unor indicatori foarte stiintifici, cifrele de mai sus impreuna cu lista succeselor pentru consumatorii locali online si offline ne ajuta sa tragem niste concluzii simple:
La această listă, eu aş mai adăuga şi al 4-lea puct: Etica în internetul românesc. Intr-o perioadă în care din ce în ce mai mulţi români îşi manifestă dezamăgirea faţă de gradul redus de educaţie al unor concetăţeni, nici internetul românesc nu duce lipsă de proiecte online lipsite de etică. Există prostie omenească, dar unii mai şi scot bani din ea. Mă refer aici la acei bloggeri care sunt complici la promovarea unor expresii necuviicioase. Mă refer la acele site-uri de ştiri în care pentru a citi integral un articol, trebuie să te strecori prin fel şi fel de bannere. Mă refer aici la cei care acceptă să laude un produs prost, în schimbul unor bănuţi. Mă refer aici la cei care realizează web-site-uri cu imagini luate de pe net şi cu texte luate de la site-urile concurente. Mă refer aici la clienţii care confundă un domeniu web, cu un domeniu lângă Bâlea Lac.
Intr-adevăr, piaţa românească online este destul de mică. Nu o putem mări, dar măcar o putem educa şi monetiza corespunzător. Noi nu avem nevoie de votul lor din 5 în 5 ani, ci depindem de ei în fiecare zi.
16 November 2009 - 2:11 pm
Este pentru prima data dupa ’89 cand observ ca se discuta din nou despre educatie, despre cei 7 ani de acasa. Etica pe internet se va imbunatati simultan cu etica in locurile publice, cu etica in familie etc.
30 November 2009 - 5:43 pm
Nu-i prima oară când pe Net se discută (și) despre educație. Doar că discuțiile astea par a fi cam fără efect atâta timp cât școala pare a se întrece în producerea de infractori. Acțiune la care, tacit, contribuim cu toții. Statistic, profesorii de informatică sunt total depășiți. Ce să mai discutăm despre cei care ar trebui să vegheze la respectarea legii (acum 10-15 ani replica era că nu avem legi pentru mediul virtual, acum le avem, chiar aspre, dar nu le aplicăm!). Celebritatea prin părțile noastre se obtine prin fraude, nu prin muncă cinstită. Prin pătrunderi frauduloase, prin manevre cu cărți de credit măsluite, nu prin publicații științifice importante.
30 November 2009 - 6:42 pm
Eu nu doresc sa contribui tacit
eu am ales sa iau atitudine in bucatica mea. Cu cat sunt mai multi cei care se comporta la fel, cu atat cei lipsiti de bun simt vor fi nevoiti sa-si revizuiasca mai des comportamentul.