Recomand filmul The Classic
Te rog să te oprești. Inchide muzica pe care o asculți acum. Fă abstracție de celelalte activități. Lipește-ți spatele de spătarul scaunului și cauă cu privirea obiectul față de care te leagă cele mai multe amintiri. Nu este în cameră? Inchide ochii și privește-l. Ii cunoști fiecare părticică. L-ai ținut în mână de atâtea ori încât … încât îl simți. Il privești. Continuă să-l privești și dă frâu liber amintirilor care te leagă de el.
Acum apasă play și continuă să citești. Nu îl privi acum. Revino după ce termini de citit și mai ascultă încă o dată muzica din generic. Acum, în timp ce scriu, eu ascult. Ascult această muzică.
Auzi muzica? E muzica amintirilor. E muzica puterii amintirilor. Te-am rugat mai devreme să cauți cu privirea un anumit obiect. Dacă nu ai un astfel de obiect îți recomand și mai mult acest film. Este un film care mi-a reamintit cât de importante sunt amintirile și câte sacrificii suntem unii dintre noi dispuși să facem pentru a ni le păstra. Un om fără amintiri este ca un popor fără istorie.
Eu nu stau pe un scaun. Eu stau pe acel scaun, pe acel scaun care îmi oferă un sentiment de stabilitate și de prosperitate. Imi place să trăiesc printre amintiri. Imi place să mă atașez de obiecte mărunte. Este ca și cum mă folosesc de ele pentru a păstra vii sentimente fericite.
Poate că acesta este și motivul pentru care mie mi-a plăcut atât de mult acest film. Sau poate este faptul că regizorul a reușit să-mi reînvie acea parte din mine care se bucura de fiecare gest ieșit din normalitate. Mi s-a spus de nenumărate ori de către părinți că eu pășeam de fiecare dată în mica băltuță ce îmi ieșea în cale. Mergeam în același ritm, dar rămâneau uimiți când mă stropeam. Iți mai aduci aminte cum ai reacționat când s-a găinățat un porumbel pe bluza ta cea nouă? O întâmplare neplăcută pe care societatea ne îndeamnă să o uităm imediat. Dar de ce să o uităm? Aceste întâmplări banale fac parte din viața noastră. De ce să ne dorim să uităm că am plecat în papuci la piață? Drumurile vieții nu sunt pavate cu dale din granit. Mai au și gropi. Gropi în care călcăm fără să ne rănim.
Puterea amintirilor sau frumusețea gesturilor obișnuite? O alegere foarte grea. Aș vrea să-ți spun ce mai mi-a plăcut la acest film, dar mă văd în imposibilitatea de a alege între acestea două. Mai am câteva motive, dar te las să le descoperi singur.
Mulțumesc soției pentru alegerea acestui film.
Vizionare plăcută.
8 September 2010 - 9:45 pm
Sincer sa fiu trailerul nu m-a convins, dar am incredere in gusturile atale asa ca l-am trecut pe lista de filme pe care o sa le vad daca o sa am ocazia.
.-= Bogdan Epureanu a scris: ..Jurnal saptamanal 23 august – 5 septembrie 2010 =-.
8 September 2010 - 10:13 pm
Nu e trailer. E doar inceputul fimului. L-am pus pentru melodie (canonul lui Pachelbel).
Sper sa-ti placa :d Dupa ce il vezi, te rog sa-mi spui si parerea ta. E un film sentimental.
9 September 2010 - 12:49 am
Ma simt ca la psiholog
.
9 September 2010 - 11:59 am
Faptul ca face taekwondo ma indeamna sa ma uit. Am sa incerc sa-mi fac timp pentru film. Mersi.
.-= Serginho a scris: ..Deci vă zic în general… =-.
9 September 2010 - 1:21 pm
e singura scena din film cu arte martiale :d
9 September 2010 - 2:05 pm
pare interesant.vom vedea:)
9 September 2010 - 3:09 pm
Chiar ma gandeam la un film, ca tot imi este din ce in ce mai greu sa aleg din multele filme de duzina. O sa il vad doar pentru ca il recomanzi, daca nu-mi place stiu unde te gasesc
)
.-= Andrei MGS a scris: ..Ce merita vazut in Bucuresti =-.
9 September 2010 - 4:01 pm
Astept comentariul tau, dar – te rog – sa nu divulgi aspecte esentiale. Ii urasc pe cei care imi anuleaza suspansul vizionarii unui film. Da-mi doua trei indicii ca sa-mi captezi atentia, dar lasa-ma sa astept scena urmatoare.
10 September 2010 - 11:37 am
Nu inteleg cum reusesti sa ne captezi atentia asa usor la inceputul articolului
)
Si asta face datorita amintirilor care il leaga de acele lucruri
si ce oameni slabi, dependenti de amintiri suntem acum..
Adevarul este ca pana si omul cel mai schimbator ajunge sa se ataseze de anumite lucruri si sa devina conservator
Eu marturisesc ca inca nu mi-am dat jucariile (desi multe cunostinte au facut acest lucru) si de fiecare data cand mama face aluzie la asa ceva ma aprind repede… Cum sa-mi dau eu jucariile?! Chiar daca nu ma mai joc cu ele, ma enerveaza la culme ideea simpla de a renunta la ele.
Ce simplu era cand eram mici
In legatura cu filmul – mi-ar placea tare mult sa-l vad, dar nu stiu cum sa fac rost de el.
.-= Andreea M. a scris: ..Turcia 2010 – Ziua a VII-a =-.
11 September 2010 - 8:37 pm
Nu prea am vazut nici un film korean pentru ca ma gandesc ca nu au subtitle si n-o sa inteleg nimic. Plus ca nu stiam ca se pricep asa bine koreenii la filme.
Imi place si mie sa ma leg de lucruri marunte. Exista lucruri marunte de care imi e dor cum ar fii bentita crosetata de mine-ntr-a 3-a sau pur si simplu o calimara cu cerneala, orice..
Mi s-a transmis si mie sentimentul de nostalgie din acest post si-acum incerc sa-mi amintesc alte obiecte cu care am amintiri.
Ma bucur ca nu-s singura care gandeste asa. ^.^
O sa-ncerc sa ma uit si eu la filmul asta cand voi avea mai mult timp.
@Andreea M, sa-nebunesc uneori ma simt de parc-am fii surori. Mereu cand zici ceva mi se aplica si mie.. =))
.-= EuropeanDeity a scris: ..Dear Diary =-.
11 September 2010 - 9:43 pm
exista si subtritare in romana; eu am gasit-o
filmele koreene mi-au atras simpatia pentru ca se bazeaza pe sentimente ^:)^
.-= Tudor a scris: ..Cum se adaugă un link pe un blog =-.
21 September 2010 - 9:31 pm
Cinema-ul coreean :x :
KIM KIDUK “Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom”, “Samaria”, “Bi-mong”
JAE-YOUNG KWAK “Yeopgijeogin geunyeo” ( ;) si “Keulraesik”=Clasic dar pe asta nu l-am vazut)
CHAN-WOOK PARK – “Oldeuboi”
(ce-am vazut si ce-am placut)