Dragoş Mănacu a încercat să răspundă în cadrul articolului „Despre cifre şi context”, celor care nu au reuşit să se bucure de propriile proiecte online … româneşti. Vrem – nu vrem, monetizarea unui site se bazează pe cifre, pe rapoarte, pe statistici, motiv pentru care în momentul în care concepem un proiect online pentru români, trebuie să ţinem cont de particularităţile internetului românesc.

Apreciez faptul că Dragoş atrage atenţia asupra unei capcane în care cad foarte multe persoane care îşi desfăşoară activitatea în departamente de marketing: „De cele mai multe ori noi aplicam teoria respectiva fara a lua in considerare particularitatile pietei locale, care fac respectivele teorii inutilizabile.” Un proiect întocmit corect conţine câteva exemple pozitive, respectiv – negative) ale unor proiecte asemănătoare desfăşurate în alte regiuni (este păcat să nu învăţăm din experienţa altora) şi modalităţi ipotetice prin care acestea ar putea fi implementate în ţara noastră. O astfel de abodare, permite o identificare şi o conştientizare mai bună a particularităţilor pieţei locale.

Fara a avea pretentia unor indicatori foarte stiintifici, cifrele de mai sus impreuna cu lista succeselor pentru consumatorii locali online si offline ne ajuta sa tragem niste concluzii simple:

1. Piata romaneasca este foarte mica. Romania are o populatie mica, cu o putere de cumparare mica. Asta dicteaza un volum si niste obiceiuri de achizitie – respectiv clientii isi cheltuiesc putinii bani pentru a-si acoperi nevoile de baza. Asadar, abia putem sa vorbim de segmentarea pieteii, iar din segmentele formate foarte putine sunt profitabile.
2. Costul de a face business in Romania este considerabil. Chiar daca salariile sunt relativ mici in comparatie cu pietele externe, costurile totale sunt mari. Asadar, avand costuri mari, atacarea unui segment restrans sau a unei nise este o eroare majora. Presupunand ca ai atinge nivelul maxim posibil de succes, tot abia ti-ai acoperi costurile – capcana in care cad majoritatea proiectelor online romanesti.
3. Limitarile limbii, ale culturii si ale pietei sunt dramatice. Poti accesa doar piata minuscula cu putere mica de cumparare. Pentru a adresa piata internationala deja trebuie depasite doua obstacole majore: cultura de business occidentala (mult mai evoluata si mai sofisticata) si folosirea limbii engleze (nefiind nativa, tranzitia este costisitoare). (preluat: manac.ro)

La această listă, eu aş mai adăuga şi al 4-lea puct: Etica în internetul românesc. Intr-o perioadă în care din ce în ce mai mulţi români îşi manifestă dezamăgirea faţă de gradul redus de educaţie al unor concetăţeni, nici internetul românesc nu duce lipsă de proiecte online lipsite de etică. Există prostie omenească, dar unii mai şi scot bani din ea. Mă refer aici la acei bloggeri care sunt complici la promovarea unor expresii necuviicioase. Mă refer la acele site-uri de ştiri în care pentru a citi integral un articol, trebuie să te strecori prin fel şi fel de bannere. Mă refer aici la cei care acceptă să laude un produs prost, în schimbul unor bănuţi. Mă refer aici la cei care realizează web-site-uri cu imagini luate de pe net şi cu texte luate de la site-urile concurente. Mă refer aici la clienţii care confundă un domeniu web, cu un domeniu lângă Bâlea Lac.

Intr-adevăr, piaţa românească online este destul de mică. Nu o putem mări, dar măcar o putem educa şi monetiza corespunzător. Noi nu avem nevoie de votul lor din 5 în 5 ani, ci depindem de ei în fiecare zi.