În această dimineaţă am citit la ceaşca de cafea şi articolul adevărul.ro: Profilul “Don Juan-ului” de pe Internet. Ii compătimesc pe cei care ajung să posteze anunţuri de genul „sunt singură / singur caut partener / parteneră”, dar asta e viaţa. Mai puţin pe cei care au pus cariera pe primul loc, la o depărtare foarte mare de propria verighetă. Dar asta e o altă poveste.

Citez din articolul sus menţionat:

Atât în lumea virtuală, cât şi în cea reală, atunci când vrem să cucerim pe cineva, când vrem să ne facem plăcuţi, alegem să scoatem în evidenţă acele trăsături care credem că ne avantajează.

Mediul online favorizează acest lucru, deoarece anonimitatea ne dă posibilitatea să părem cine vrem să părem. Este foarte uşor să te joci pe internet, minţind legat de cine şi cum eşti, căci te poţi sustrage foarte uşor rolului pe care ţi l-ai asumat.

Stau şi mă întreb – dacă eşti fan reţele de socializare şi te-ai obişnuit să minţi cu privire la propriul caracter şi să deţii controlul asupra discuţiilor, să le păstrezi doar pe cele care te ridică în slăvi, cum te descurci în viaţa reală? Simţi nevoie să minţi şi când eşti cu prietenii pe terenul de sport (am evitat intenţionat expresia „cu prietenii la o terasă”)? Iţi vine să pleci de la o întâlnire dacă cei prezenţi încep să te critice? In onnline e simplu – dai close şi te duci să faci un duş rece.