staupenet

Consumul exagerat de „știri pe surse” dăunează grav luptei cu „fake news”

Publicitate
12 Feb 2018

Titlul este inspirat din două expresii folosite din ce în ce mai des de către jurnnaliști. Pe de o parte îi avem pe cei care se întrec în a ne transmite „știri pe surse”. Pe partea cealaltă sunt cei care luptă pentru eliminarea „fake news”.

fake news

Inainte să trecem mai departe vă rog să vă răspundeți fiecare în gând la următoarea întrebare: când ați acordat ultima dată mai multe minute unei știri senzaționale chiar dacă știați clar că este o știre pe surse, nu o știre confirmată de către o sursă sigură? Senzaționalul este mai apropiat divertismentului decât realității. Chiar dacă în sinea noastră știm că există o probabilitate foarte mare ca informațiile respective să fie fictive continuăm să ne pierdem timpul cu ele. Credem că ne vom simți mai bine dacă știm cine cu cine ce a mai făcut. Apropo, ați observat cum ne salutăm? „Salut. Ce faci?” Da’ ce te interesează ce fac de fiecare dată când mă suni? Sincer, pe unii nici nu cred că-i interesează ce fac eu în acel moment dar … continuă să mă întrebe din politețe.

Buna mea soție m-a învățat cum să deosebesc știrile adevărate de cele false sau incomplete. După titlu. Dacă știrea este adevărată și persoana implicată este una din primele linii i se spune numele în clar. X-lescu a facut-o lată. Dacă scopul știrii este doar de a umple un gol și de a mai atrage niște vizitatori se evită numele. O persoană celebră a facut-o lată încă o dată.

La un nivel mai înalt, când sursa știrii este o firmă sau o instituție, lucrurile se complică puțin. In aparență. In realitate lucrurile sunt extrem de simple. Cei care vor cu adevărat să deosebească o știre falsă de una adevărată o iau în jos pe urmele ei. Prezența ei pe trei website-uri considerate serioase nu mai este de mult timp o dovadă că știrea respectivă este și adevărată. Dovada video nu mai este nici ea suficientă pentru a da un verdict rapid. Singura dovadă unanim acceptată este varianta publicată de către firma sau instituția respectivă pe un canal media pe care îl controlează. Dacă varianta respectivă este falsă discuția se mută într-o sală special amenajată.

Să revenim la „fake news”. Stiți povestea băiatului care striga că vine lupul? Morala ei este că mincinoșii nu sunt crezuți nici atunci când spun adevărul. Ei bine, cam așa stă treaba și azi, când un oficial se laudă că luptă cu știrile false. Am certitudinea că el știe care este singura modalitate de a elimina acest flagel media – știri publicate pe canale oficiale. Cu toate acestea, aplicarea măsurilor adecvate se suspendă.

Când văd pe la tv cum jurnaliștii aleargă prin ploaie după o amărâtă de declarație posibil neinspirată îmi vine să râd. Dacă ar dori cu adevărat să scăpăm de toate speculațiile media nefondate și de știrile false vor da declarații de presă în spații special amenajate ori de câte ori viața o cere.

A apărut în presă o știre falsă care te privește ieși frate în față și recunoaște public dacă este sau nu falsă. In câteva minute versiunea falsă se va stinge de la sine. Dar dacă nu o faci nu ai nici un drept să ieși mai târziu în față și să te plângi că gura târgului vorbește aiurea despre tine.

La următoarele știri vă rog să fiți puțin atenți la sursa acestora. Câte sunt pe surse, câte sunt preluate de pe rețelele de socializare și câte provin de pe de canale oficiale.

Publicitate
Publicitate
  1. Valentina spune:

    Foarte interesant articolul, un subiect destul de dezbatut si prin strainatate.

  2. Ioana spune:

    In spatele scandalurilor media de top sunt tot institutii. Corb la corp nu -si scoate ochii.

    • Tudor spune:

      Corect. Trist, dar adevărat. Mai nou, am observat că promovarea unei știri în medul online în funcție de identitatea autorului tinde să se transforme într-un alt câmp de luptă între instituții.

  3. Costel spune:

    Offf. Am obosit de cate ori am citit despre acest subiect fara sa vad schimbari in societate.

Postează un comentariu


Facebook
Proiecte
Parteneri
© Stau pe net