Dacă țineți la inima copiilor voștri respectați-le copilăria și lăsați-vă frustrările la poartă

23.05.2019

Cred că am șters peste 20 de drafturi despre inima copiilor. Am scris, am citit, am amânat, am șters, am rescris, am șters din nou. Acum am decis să rescriu și să public imediat.

Primele articole le-am scris anul trecut. Pe vremea când în fiecare lună citeam despre un părinte care se răzbuna pe proprii copii. Săraci și bogați. Lipsiți de educație și cu atestate. Ajunși într-o clipă de rătăcire opreau inimile bieților copii. Am încercat să-i înțeleg. Nu am reușit.

Au urmat o serie de articole despre bullying. Le interzicem copiilor să-și mai pună porecle și îi obligăm să se poarte cuviincios la școală. Dar dacă facem greșeala să-i ducem la școală cu geamul puțin coborât la mașină au posibilitatea să ne observe cu ușurință falsitatea. Cunosc persoane care la primul incident în trafic uită complet de copilul aflat în scaunul din spate. Ești idiot cu mine, sunt idiot cu tine și uit să fiu om cu copilul meu.

În ultimele săptămâni am mai șters câteva drafturi despre modul în care afinitățile politice au ajuns să ne distrugă din nou familiile. Am întâlnit părinți care, în prezența copiilor, foloseau anumite expresii la adresa bunicilor acestora captivi în alte mentalități. Mie îmi este jenă să le reproduc. La vârsta lor, înțeleg un sigur lucru – tata / mama vorbește urât despre tataia / bunicul sau, și mai grav, nu mai vrea să mergem în vizită la el.

Au mai fost câteva articole despre adulții care au adus voit un copil pe lume. Voit. Au vrut. Au mers pe la clinici, au făcut analize, au tocit pingele prin excursii. Au zâmbit la fotograf la botez. Și apoi, brusc, și-au dat seama că noul oaspete cam uită să mai plece acasă. De fapt, nici nu are unde să plece. Iar casa în care stau cu toții încă este a băncii. Mai au de achitat câteva rate. Ei au făcut un copil pentru că așa au văzut la alte familii, dar nu le-a spus nimeni cât de greu este să aduni nopți nedormite. Nu le-a spus nimeni că un copil nu este dotat cu inteligență artificială actualizată la cea mai recentă versiune de limbaj. Durează câțiva ani până când începi să înțelegi ce spune și alți ani până când înțelege ce i se spune.

Dintre toate drafturile șterse cel mai rău îmi pare de unul în care încercam să înțeleg cum de-am ajuns să jucăm atât de mult teatru și să avem atât de multe așteptări de afecțiune. Ca părinți, ați încercat măcar o singură dată să recunoașteți faptul că sunteți frânți de oboseală? Că ați ajuns să dormiți în fund pe bancă în parc? Ați observat că ceilalți tac. Nu spun nimic. Ca să nu ne deranjeze și mai mult. Apoi încep să ne evite. Nu mai suntem coerenți, ne căinăm, ne … Mai bine bem o cafea înainte de întâlnire. Sau mai bine nu. Riscăm să devenim prea țâfnoși. Sau, când mergem în concediu. Câți dintre voi au postat poze pe facebook cum dorm în mașină? Cunosc persoane care au preferat această formă de cazare pentru a putea economisi câțiva euro cu care au intrat într-un muzeu. Câți dintre voi ați jucat teatru la locul de muncă pentru a nu ajunge pe lista neagră? Există și părinți care se alintă cu ochii după alte persoane. Cu toate acestea, dacă cei mici sunt prinși cu ocaua mică sunt aspru pedepsiți. Nu au voie să mintă. Obligația lor este să ne îmbrățișeze pentru a ne confirma în fiecare zi că atitudinea noastră a fost una corectă.

Cred că toți părinții actuali au răsfoit cel puțin o carte de parenting. Cu toate acestea, foarte puțini sunt cei care conștientizează faptul că toate frustrările pe care le ducem acasă dăunează grav inimii copiilor noștri.

Toate atelierele și activitățile extrașcolare ajung să fie inutile dacă îi facem părtași de mici la greutățile vremurilor de care avem parte. Îi vedem cum cresc și apoi, într-o zi, începem să ne întrebăm unde am greșit. Am greșit în fiecare zi răpită din copilărie. Înțelegem din vorba altora? Eu am început să mă îndoiesc.

Departe de mine gândul de a aduce în discuție în această seară detalii despre destin / soartă / karmă. Chiar dacă este un subiect cunoscut, acum prefer să ne limităm la prezent. La urmările pe care le au ieșirile noastre în prezența copiilor.

Pe cei dintre voi care nu am înțeles ce am vrut să spun, dar simt că le-a scăpat ceva, îi rog să facă o vizită la Asociația „Inima Copiilor” și să-i întrebe cu ce-i poate ajuta. Nu cu bani. De bani au alții grijă. Voi să vă jucați cu un copil, să strângeți jucăriile, să schimbați un bec de veghe. Să țineți un umăr pe care să se sprijine un părinte obosit. Chestii mărunte, care vă stă în putință.

Compania HARTMANN crede în puterea faptelor mici!

Compania HARTMANN, producător german în domeniul produselor de asistență medicală și de igienă, oferă Asociației ”Inima Copiilor” consumabile necesare desfășurării în condiții optime a serviciilor medicale pentru copiii aflați în programele dezvoltate de aceasta.

”Inima Copiilor”, organizația neguvernamentală care a construit Centrul de excelență în cardiochirurgie de la spitalul Marie Curie, ajută anual sute de copii din România să trăiască și să se dezvolte sănătos.

HARTMANN sprijină Asociația ”Inima Copiilor” cu produse care vor servi atât îngrijirii bebelușilor internați cât și desfășurării activității medicale pe secția de terapie intensivă și în blocul operator Cardiochirurgie din cadrul spitalului Marie Curie.

  1. Mulțumesc din suflet pentru că răspândești știrea despre faptele bune care se fac în România! Și te declar oficial Soldat Minunat în Comandamentul pentru Fapte Mici 😀

Postează un comentariu


Articole învecinate