staupenet

Internetul ne face să credem că suntem mai deștepți

Publicitate
8 apr. 2015

După ce folosim motoarele online de căutare, avem tendința de a ne supraestima capacitatea de a răspunde la anumite întrebări.

Dacă psihologii ne-au avertizat încă de la apariția publică a internetului că acesta ne favorizează dezvoltarea memoriei tranzactive (memorăm doar calea către informații), un grup de cercetători au constatat recent că avem și tendința de a ne supraestima capacitatea de a răspunde detaliat la anumite întrebări după ce folosim motoarele de căutare.

Sistemele de memorie tranzactive reprezintă o caracteristică comună a grupurilor sociale la care s-a alăturat și internetul – cu motoarele online de căutare și internetul lucrurilor. De exemplu, eu nu cunosc numele și numărul de telefon al medicului de familie, dar stau liniștit pentru că știu că se află memorat în telefonul bunei mele soții. Dacă am nevoie de el, o sun pe ea și îl obțin. Sau, dacă aș face un mic efort de memorie și mi-aș aminti numele îi pot căuta datele de contact pe internet. Stiu că sunt și acolo. Le-am văzut în urmă cu câtevă săptămâni. Nu-mi mai amintesc numărul de telefon, dar am la dispoziție câteva mijloace de a-l afla. Se numește memorie tranzactivă,

internetConform unui raport publicat în această săptămână în „Journal of Experimental Psychology” un grup de cercetători a constatat că după ce utilizăm motoarele de căutare devenim mai încrezători în capacitatea noastră de a explica o informație. Pentru a studia această tendință ei au efectuat 9 experimente separate pe grupuri între 131 și 200 de participanți din Amazon’s Mechanical Turk.

În primul set de experimente, subiecților le-au fost prezentate o serie de întrebări care necesitau explicații (cum ar fi „de ce sunt acolo fusuri orare?”). În faza de „inducție”, grupului de test a fost îndemnat să se documenteze pe internet pentru a găsi răspunsurile la întrebări. Apoi a fost măsurată rata de satisfacție a capacității de a răspunde detaliat. Aceleași întrebări au fost adresate și grupului de control, dar cu rugămintea de a nu folosi internetul pentru a găsi răspunsurile. Normal, cei din grupul care a avut acces la motoarele online de căutare au fost mai încrezători în propriile abilități de a-și motiva și detalia răspunsurile.

A urmat faza de „auto-evaluare” în care au fost prezentate noi întrebări. De această dată, ambele grupuri au fost rugate să nu folosească mediul online înainte să răspundă la întrebări. Cei din primul grup, cel care în prima etapă au avut acces la internet, au fost evaluați și de această dată cu o rată de satisfacție mai mare decât cei din cel de-al doilea grup, grupul de control care nu a avut acces la internet.

Pentru a controla pentru mai mulți factori, cercetătorii au adăugat la grupurile următoare de participanți un nou test înaintea celor două folosite mai devreme. Cu ajutorul acestui test și-au propus să vadă dacă există diferențe majore între abilitățile de a explica ale persoanelor din cele două grupuri. Diferențele au apărut și în aceste cazuri doar după ce un singur grup a avut acces la motoarele de căutare.

Cercetătorii au vrut să vadă ce se întâmplă când căutarea răspunsurilor se bazează mai degrabă pe încrederea cognitivă decât pe abilitatea noastră de a găsi informații pe internet? Intr-un experiment au fost folosite întrebări autobiografice în faza de auto-evaluare (de ex „Care este relația dintre clasele alese de tine în timpul primului an de facultate, de liceu și cariera ta actuală?”). De data aceasta, grupul de internet a avut rezultate mai mici decât grupul de control. Aceste rezultatele sugerează că „accesul la internet nu conduce la un exces de încredere general, ci mai degrabă creează o iluzie activă doar atunci când accesul la internet ne-ar putea ajuta„, scriu autorii.

In cele din urmă au testat dacă această diferență se menține chiar dacă se micșorează timpul de acces la internet și informațiile găsite pe motoarele de căutare nu sunt relevante pentru întrebările adresate. Grupul internet a avut și de această dată o rata de mulțumire peste cel de-al doilea grup, fapt care confirmă că într-adevăr diferența se datorează accesului la motoarele online de căutare.

O posibilă eroare a acestui studiu este faptul că celor din primul grup, cel cu acces de internet, le-a fost indusă ideea că se așteaptă de la ei să ofere răspunsuri corecte și complete la nivelul unei persoane care are acces la internet. Exercițiul de auto-evaluare, credeau ei, consta și în evaluarea capacității de a folosi motoarele de căutare pentru a se documenta. Adevărul este că starea de mulțumire s-a păstrat la același nivel și în faza următoare, când nu au mai avut acces la internet.

Un alt punct negativ al acestui studiu este faptul că el a fost efectuat cu ajutorul unor chestionare online și nu offline, sub stricta supraveghere a cercetătorilor. Lipsa de onestitate a participanților ar avea o influență nesemnificativă susțin cercetătorii, dacă se raportează la diferențele majore înregistrate de către cele două grupuri.

Conform acestui raport, punem egal între informațiile pe care le cunoaștem și cele pe care le putem găsi cu ușurință.

Autorii acestui studiu concluzionează că aceste rezultate indică un eșec sistematic în a recunoaște în ce măsură ne bazăm pe o cunoaștere externalizată. Ei recunosc că acest aspect nu este datorat internetului. Oamenii din anumite medii sociale cu acces la medii informaționale bogate (cum ar fi de exemplu bibliotecile) se află în acceași situație. Datorită vastității și accesibilității ce’l caracterizează, internetul doar l-a extins spre limite greu de imaginat.

Publicitate
Publicitate

Postează un comentariu


Facebook
Parteneri
© Stau pe net